A Traian park nem a nagy, Brătianu park a Körös-parton, hanem a belvárosi kis, háromszög alakú park a Republicii utca végén, a Prefektúra, a Törvényszék és a volt Vármegyeháza között. A régi neve Széchenyi tér, és a története valójában Olaszi történetével kezdődik.
Olaszi központi tere
A 19. század dereka előtt a mai Nagyvárad területén még önálló kis városok voltak: a Sebes-Köröstől északra Olaszi, attól délre Újváros, Váralja és Velence. Olaszi központi tere volt a későbbi Széchenyi tér.
A tér alakja, mérete a névváltozások ellenére sem módosult az utóbbi három évszázad alatt, csak a teret övező házak cserélődtek ki fokozatosan. Ma is a város történelmi központjának része, amely műemlékegyüttesként védett.
A névváltozások
| Időszak | Név |
| --- | --- |
| 18. század első fele | Szent Egyed templomról elnevezett tér |
| Később | Megyeháza utca |
| 1860-tól | Széchenyi tér |
| Két világháború között | Traianus, azaz Traian császár neve |
| 1940-től 1944-ig | Újra Széchenyi tér |
| 1945 után | Ismét Traian park |
| 1958-tól 1966-ig | Ady Endre park |
| 1966 után | Ismét Traian park |
A névváltozások sorát a Várad folyóirat Széchenyi térről szóló helytörténeti írása foglalja össze.
Külön története van a tér Sztaroveszky, ma Magheru utca felőli, szűkebb részének. Tisza Kálmán 1902-ben bekövetkezett halála után az egykori miniszterelnökről nevezték el, ahol a szülőháza is állt. A két világháború között Ștefan cel Mare nevét viselte, 1940-től 1944-ig visszakapta Tisza Kálmán nevét, és 1942-ben fel is állították ott Tisza bronzszobrát. A szocializmus éveiben V. I. Lenin nevét viselte, 1990-től pedig külön név nélkül beolvasztották a Traian térbe.
Mikor lett park?
A teret még az 1870-es évek előtt parkosították, majd mintegy két évtized elteltével felújították. Az elöregedett régi fákat kivágták és újakat ültettek helyükbe. Ekkor már a váradiak egyik kedvenc sétálóhelye volt, ahol nyári délutánokon térzene szórakoztatta a járókelőket.
A teret övező épületek
A tér mai hangulatát a körülötte álló középületek adják:
Igazságügyi palota: az északi részt uralja, 1898-ra épült fel. A tervet Kiss István készítette, a kivitelezést Schiffer Miksa mérnök vezette. Előtte a törvényszék a közeli barokk Frimont-palotában működött, amelyet 1868-ban vásárolt meg a város.
Vármegyeháza és fogház: a Széchenyi téren már ekkor is az ódon Vármegyeháza nézett farkasszemet az Igazságügyi palotával. Az eredetileg a 18. század derekán épített egyemeletes barokk épületet 1855-ben alakították át. Tőszomszédja a fogház komor épülete, amelyet még 1752-ben kezdtek el építeni.
Szent Brigitta templom: a tér déli részének legrégibb épülete, 1693-ban emelték. Ez a török fennhatóság után épített első templom, egyben a római katolikus egyház ideiglenes székesegyháza volt. Ma Sf. Treime ortodox templomként ismert.
Tisza-ház: a kis templomtól nyugatra húzódott, barokk stílusú, manzárdtetős földszintes ház. Nevezetes, mert amikor a reformátusoknak Nagyváradon ismét megengedték a nyilvános vallásgyakorlatot, az első istentiszteletet 1784. január 1-jén ennek a háznak az udvarán tartották. Az épületet 1939-ben bontották le, helyén később toronyház épült.
A Mülleráj és Ady Endre
A park közepén álló kioszk sokáig Müller Salamon kioszkjaként volt ismeretes. Az eredeti faépítményt 1895-ben téglából átépítették, így látható ma is az Ady Endre Emlékmúzeum otthonaként.
A Mülleráj Ady Endre kedvenc cukrászdája volt, és a teraszán ülve született meg egyik leghíresebb verse, amelynek ihletét a szomszédos Vármegyeháza adta. A múzeum 1955-ben nyílt meg a cukrászda nyári kioszkjában, szervezetileg a Körösvidéki Múzeum keretében működik.
Törzsállományát a Rozsnyai Kálmán-féle Ady-ereklyegyűjtemény adja, amelyet Nagyvárad városa 1942-ben vásárolt meg. A két gyűjtemény egyesítése után 1955. november 26-án nyílt meg ünnepélyesen az emlékmúzeum, megszervezője és első igazgatója Tabéry Géza volt.
A szobrok sorsa
Mária Mennybemenetele szobor: az 1888-ban felállított bronzszobrot 1899-ben a térség közepére helyezték át. Az eredeti, 1735-ben homokkőből készült Mária-szobrot azért cserélték le, mert megkopott.
Ady-mellszobor: a városi néptanács utasítására a bronz Mária-szobrot 1960 augusztusában a Barátok templomának udvarán állították fel. A talapzat alsó részére Ady Endre mellszobrát helyezték, amely eredetileg 1957 novemberétől az emlékmúzeum másik oldalán volt felállítva.
Modern kor
A parkot 2011-ben újra rendezték, mintegy 1500 négyzetméteren kockakővel burkolták, gránitlapos teraszt alakítottak ki, padokat, világítást és két ivókutat helyeztek el. A város akkor tudatosan mintaként kezelte: az itt használt burkolat és utcabútor mutatta meg, hogyan néznek majd ki felújítás után az Unirii és a Ferdinand terek.
Persze, itt van ugyanaz a részletes leírás románul és angolul, hogy egyben tudd használni.
## Română
### Parcul Traian, în centrul orașului
Parcul Traian nu este parcul mare Brătianu de pe malul Crișului Repede, ci micul parc triunghiular din centrul orașului, la capătul străzii Republicii, între Prefectură, Tribunal și fosta Casă a Comitatului. Vechea lui denumire a fost Piața Széchenyi, iar istoria lui începe de fapt cu istoria Olosigului.
### Centrul Olosigului
Înainte de mijlocul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al orașului Oradea existau încă orășele independente: la nord de Crișul Repede se afla Olosig, iar la sud Orașul Nou, Velența și Veneția. Piața centrală a Olosigului a fost piața care mai târziu a devenit Piața Széchenyi.
Forma și dimensiunea pieței nu s-au modificat în ultimii trei sute de ani, în ciuda schimbărilor de denumire, doar clădirile din jurul ei au fost înlocuite treptat. Astăzi face parte din centrul istoric al orașului, protejat ca ansamblu monument istoric.
### Schimbările de denumire
| Perioada | Denumirea |
| --- | --- |
| Prima jumătate a secolului al XVIII-lea | Piața numită după biserica Sfântul Egidiu |
| Mai târziu | Strada Casei Comitatului |
| Din 1860 | Piața Széchenyi |
| În perioada interbelică | Numele împăratului Traian |
| Din 1940 până în 1944 | Din nou Piața Széchenyi |
| După 1945 | Din nou Parcul Traian |
| Din 1958 până în 1966 | Parcul Ady Endre |
| După 1966 | Din nou Parcul Traian |
Istoria schimbărilor de denumire este rezumată în articolul de istorie locală al revistei Várad despre Piața Széchenyi.
O istorie aparte are partea mai îngustă a pieței, dinspre strada Sztaroveszky, astăzi Magheru. După moartea lui Tisza Kálmán în 1902, această parte a primit numele fostului prim-ministru, a cărui casă natală se afla tot aici. În perioada interbelică a purtat numele lui Ștefan cel Mare, între 1940 și 1944 a primit din nou numele lui Tisza Kálmán, iar în 1942 a fost ridicată acolo și statuia din bronz a lui Tisza. În anii socialismului a purtat numele lui V. I. Lenin, iar din 1990 a fost înglobată, fără denumire distinctă, în Piața Traian.
### Când a devenit parc?
Piața a fost amenajată ca parc încă înainte de anii 1870, iar după aproximativ două decenii a fost reamenajată. Arborii bătrâni au fost tăiați și înlocuiți cu alții noi. Pe atunci era deja unul dintre locurile preferate de promenadă ale orădenilor, unde în după-amiezile de vară muzica fanfarei îi distra pe trecători.
### Clădirile din jurul parcului
- **Palatul de Justiție:** domină partea de nord a pieței și a fost finalizat în 1898. Proiectul a fost realizat de Kiss István, iar execuția a fost condusă de inginerul Schiffer Miksa. Înainte, tribunalul funcționa în Palatul Frimont din apropiere, cumpărat de oraș în 1868.
- **Casa Comitatului și închisoarea:** pe Piața Széchenyi, vechea Casă a Comitatului se afla față în față cu Palatul de Justiție. Clădirea barocă cu un etaj, construită inițial la mijlocul secolului al XVIII-lea, a fost transformată în 1855. Vecina ei era clădirea sumbră a închisorii, a cărei construcție a început încă în 1752.
- **Biserica Sfânta Brigita:** cea mai veche clădire din partea de sud a pieței, ridicată în 1693. A fost prima biserică construită după stăpânirea otomană și, în același timp, catedrala provizorie a Bisericii Romano-Catolice. Astăzi este cunoscută ca biserica ortodoxă Sfânta Treime.
- **Casa Tisza:** la vest de mica biserică se întindea casa barocă cu un etaj, cu acoperiș mansardat, a familiei Tisza. Este cunoscută pentru faptul că, atunci când reformaților din Oradea li s-a permis din nou practicarea publică a religiei, prima slujbă a avut loc la 1 ianuarie 1784 în curtea acestei case. Clădirea a fost demolată în 1939, iar pe locul ei a fost construit mai târziu un bloc turn.
### Mülleráj și Ady Endre
Chioșcul din mijlocul parcului a fost mult timp cunoscut ca chioșcul lui Müller Salamon. Construcția inițială din lemn a fost reconstruită din cărămidă în 1895 și astfel se vede și astăzi, ca sediu al Muzeului Memorial Ady Endre.
Mülleráj a fost cofetăria preferată a lui Ady Endre, iar stând pe terasa ei s-a născut una dintre cele mai celebre poezii ale sale, inspirată de Casa Comitatului din vecinătate. Muzeul s-a deschis în 1955 în chioșcul de vară al cofetăriei și funcționează în cadrul Muzeului Țării Crișurilor.
Fondul de bază al muzeului îl constituie colecția de relicve Ady a lui Rozsnyai Kálmán, cumpărată de orașul Oradea în 1942. După unirea celor două colecții, Muzeul Memorial Ady Endre s-a deschis festiv la 26 noiembrie 1955, organizatorul și primul său director fiind Tabéry Géza.
### Soarta statuilor
- **Statuia Adormirii Maicii Domnului:** statuia din bronz, ridicată în 1888, a fost mutată în 1899 în centrul zonei. Statuia inițială din gresie, din 1735, a fost înlocuită pentru că se tocise.
- **Bustul lui Ady:** la ordinul consiliului popular orășenesc, statuia din bronz a Maicii Domnului a fost mutată în august 1960 în curtea Bisericii Franciscanilor. Pe partea inferioară a soclului a fost așezat bustul lui Ady Endre, care fusese ridicat inițial în noiembrie 1957 pe cealaltă parte a muzeului memorial.
### Perioada modernă
Parcul a fost reamenajat în 2011, aproximativ 1500 de metri pătrați fiind pavați cu piatră cubică, a fost creată o terasă din dale de granit și au fost montate bănci, iluminat și două fântâni cu apă potabilă. Orașul l-a tratat atunci în mod conștient ca model: pavajul și mobilierul urban folosite aici au arătat cum vor arăta după reabilitare piețele Unirii și Ferdinand.
## English
### Traian Park, in the city centre
Traian Park is not the large Brătianu Park on the bank of the Crișul Repede. It is the small, triangular park in the city centre, at the end of Republicii Street, between the Prefecture, the Courthouse and the former County Hall. Its old name was Széchenyi Square, and its history really begins with the history of Olosig.
### The central square of Olosig
Before the middle of the 19th century, the territory of present day Oradea still consisted of independent small towns: Olosig to the north of the Crișul Repede, and to the south Orașul Nou, Velența and Veneția. The central square of Olosig was the square that later became Széchenyi Square.
The shape and size of the square have not changed over the last three centuries, despite the changes of name. Only the houses around it were gradually replaced. Today it is part of the historic centre of the city, protected as a historic urban ensemble.
### Changes of name
| Period | Name |
| --- | --- |
| First half of the 18th century | Square named after Saint Giles Church |
| Later | County Hall Street |
| From 1860 | Széchenyi Square |
| Between the two world wars | Named after Emperor Trajan |
| From 1940 to 1944 | Széchenyi Square again |
| After 1945 | Traian Park again |
| From 1958 to 1966 | Ady Endre Park |
| After 1966 | Traian Park again |
The sequence of name changes is summarised in the local history article of the journal Várad about the former Széchenyi Square.
The narrower part of the square, on the side of Sztaroveszky Street, today Magheru Street, has a separate history. After the death of Tisza Kálmán in 1902, this part was named after the former prime minister, whose birthplace also stood there. Between the two world wars it bore the name of Ștefan cel Mare, from 1940 to 1944 it received the name of Tisza Kálmán again, and in 1942 the bronze statue of Tisza was also erected there. During the socialist years it bore the name of V. I. Lenin, and from 1990 it was merged, without a separate name, into Traian Square.
### When did it become a park?
The square was landscaped as a park even before the 1870s, and about two decades later it was renovated. The old, aged trees were cut down and new ones were planted in their place. By then it was already one of the favourite promenades of the people of Oradea, where on summer afternoons brass band music entertained passers by.
### The buildings around the square
- **Palace of Justice:** It dominates the northern part of the square and was completed in 1898. The plan was made by Kiss István, and the construction was led by engineer Schiffer Miksa. Before that, the court operated in the nearby Baroque Frimont Palace, bought by the city in 1868.
- **County Hall and prison:** On Széchenyi Square, the old County Hall already faced the Palace of Justice. The originally one storey Baroque building, built in the middle of the 18th century, was remodelled in 1855. Its immediate neighbour was the grim prison building, whose construction had begun in 1752.
- **Saint Bridget Church:** The oldest building in the southern part of the square, erected in 1693. It was the first church built after Ottoman rule and, at the same time, the provisional cathedral of the Roman Catholic Church. Today it is known as the Orthodox Holy Trinity Church.
- **Tisza House:** West of the small church stood the Baroque, one storey house with a mansard roof belonging to the Tisza family. It is notable because, when public worship was again allowed for the Reformed in Oradea, the first service was held on 1 January 1784 in the courtyard of this house. The building was demolished in 1939, and a tower block was later built in its place.
### The Mülleráj and Ady Endre
The kiosk in the middle of the park was long known as the kiosk of Müller Salamon. The original wooden structure was rebuilt in brick in 1895, and this is how it can still be seen today, as the home of the Ady Endre Memorial Museum.
The Mülleráj was the favourite confectionery of Ady Endre, and sitting on its terrace one of his most famous poems was born, inspired by the neighbouring County Hall. The museum opened in 1955 in the summer kiosk of the confectionery and operates within the Criș County Museum.
The core of the museum collection is the Ady relic collection of Rozsnyai Kálmán, bought by the city of Oradea in 1942. After the union of the two collections, the Ady Endre Memorial Museum was solemnly opened on 26 November 1955. Its organiser and first director was Tabéry Géza.
### The fate of the statues
- **Statue of the Assumption of Mary:** The bronze statue, erected in 1888, was moved in 1899 to the centre of the area. The original sandstone statue of Mary, from 1735, had been replaced because it had worn down.
- **Bust of Ady:** On the order of the city people's council, the bronze statue of Mary was erected in August 1960 in the courtyard of the Franciscan Church. On the lower part of the pedestal, the bust of Ady Endre was placed, which had originally been erected in November 1957 on the other side of the memorial museum.
### Modern period
The park was redeveloped in 2011, with about 1500 square metres paved with cobblestone, a granite slab terrace created, and benches, lighting and two drinking fountains installed. The city consciously treated it as a model at the time: the paving and street furniture used here showed how Unirii Square and Ferdinand Square would look after their renovation.
AI
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése