Felhívás

Régi Várad blog "Fotók,képeslapok a régi Váradról" Facebook album fotóit használja fel forrás megjelöléssel.Írja meg véleményét a facebook.com-ra,vagy az egyvaradi@gmail.com -ra !
Sok román ajkú váradi szeretné olvasni a szöveget az anyanyelvén,mely részben elérhetővé válik' '

Köszönet mindenkinek '


2026. november 22., vasárnap

Parkoló, volt Sárgaságos Kórház/Parcarea, fostul Spitalul Gălbenare (Epidemic/Car Park, Jaundice Hospital (Epidemic)

Pontosan jó helyen jársz: a mai parkolóház helyén állt a köznyelven Sárgaság Kórháznak hívott intézmény.
Mi volt a Sárgaság Kórház?

Nem hivatalos név volt, hanem ragadványnév. Hivatalosan Járványkórház, később Fertőző és Májbetegségek Osztálya, románul Secția de Boli Infecțioase și Hepatice néven működött.

Azért ragadt rá a Sárgaság név, mert a fertőző májgyulladás, vagyis a hepatitises betegek ellátása volt az egyik legismertebb feladata. 1999 decemberében például a Bihari Napló arról írt, hogy a Járványkórház hepatitisosztályának némely kórtermében egy hónappal korábban két beteg is feküdt egy ágyban, és a higiéniai szabályok betartásával lehetett volna megakadályozni az ilyen típusú sárgaság terjedését.

Pontos alapítási évet a fellelhető források nem adnak meg, de már 1902-ben mintaként emlegették: Kisküküllő vármegye akkor a nagyváradi járványkórházat ajánlotta mintául a saját új intézményéhez, mert az a legjobban megfelelt a hivatásának.

Hol állt pontosan?

A Tribunalului utca 8. szám alatt, közvetlenül az Igazságügyi Palota mögött, a Széchenyi tér, ma Traian park közelében.

A város 2008-as határozata is ugyanígy rögzíti: a Tribunalului utca 8. alatti ingatlanon lévő épületek a Megyei Sürgősségi Klinikai Kórház Fertőző Osztályának használatában voltak. A tömböt a Franz Schubert és a Gheorghe Dima utca határolta, ezért a korabeli sajtóban néha Magheru utcai épületként is előfordul.

Miért bontották le?

A 2011-es környezeti hatástanulmány szerint az épületek leromlott állapotban voltak, és egy fertőző és májbeteg kórház elhelyezése a belváros közepén kedvezőtlen volt. A költözéssel felszabaduló telken lehetett megvalósítani a kollektív parkolót.

A terv már 2009-ben megszületett, de többször nem jelentkezett befektető. Végül 2012 januárjában jelent meg a hír, hogy a Járványkórház elköltözik, mert az önkormányzat bontásra ítélte az épületet, hogy a helyébe emeletes parkolóház épülhessen.

Akkor már nem önálló kórházként, hanem a Gavril Curteanu városi kórház járványrészlegeként működött, és a megyei kórház épületébe, a Fő utca és a Kórház, Pasteur utca kereszteződéséhez költözött.

Mi van ma a helyén?

A Tribunalului parkolóház, vagyis a Palota mögötti többszintes parkoló. A 2012-es terv szerint csaknem 13 ezer négyzetméteren 460 parkolóhelyet alakítottak ki, emellett 1002 négyzetméteren irodák kaptak helyet, a kivitelezést a Constructo Bihor Rt. vállalta áfa nélkül 16,7 millió lejért.

A városi dokumentumok is 460 parkolóhelyes, multifunkcionális komplexumként írják le a beruházást. Ma is ez az a parkoló, amelynek liftjéről és Tribunalului utcai bejáratáról a helyi hírekben is szó van, mint a Palota mögötti parkolóról.

Az Igazságügyi Palota röviden

A mögötte álló parkoló miatt érdemes a Palotát is megjegyezni:

Cím: Oradea Court of Appeal, Parcul Traian 10., az egykori Széchenyi tér
Épült: 1895 és 1898 között, Kiss István tervei alapján, eklektikus stílusban
Átadás: 1898. augusztus 13., ekkortól a törvényszék otthona volt, egészen 1951-ig, amikor a vármegyeháza épületébe költözött
Előzmény: előtte a törvényszék a közeli barokk Frimont-palotában működött, amelyet 1868-ban vásárolt meg a város Frimont Theodora grófnőtől

Tehát ha ma ott parkolsz, gyakorlatilag a régi fertőző kórház udvarán, telkén állsz, a Palota hátsó oldalán.
Rendben, íme ugyanaz a történet, először románul, aztán angolul.


Istoria Spitalului de Gălbenare din Oradea

În limbajul popular din Oradea, Spitalul de Gălbenare a fost numele dat fostului Spital Epidemic, numit mai târziu Secția de Boli Infecțioase și Hepatice. Gălbenarea, adică icterul, îngălbenirea pielii și a ochilor, era simptomul cel mai vizibil al hepatitei infecțioase, boala pentru care mulți pacienți ajungeau acolo. De aceea oamenii nu foloseau denumirea oficială, ci spuneau simplu: Spitalul de Gălbenare.

Spitalul se afla pe str. Tribunalului nr. 8, chiar în spatele Palatului de Justiție, lângă fosta Piață Szechenyi, astăzi Parcul Traian. Documentele orașului confirmă că imobilul de pe str. Tribunalului nr. 8 era în folosința Secției de Boli Infecțioase a Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea.

Nu se cunoaște anul exact al înființării, dar spitalul exista deja la începutul secolului al XX-lea și era considerat un model. În 1902, presa vremii scria că Spitalul Epidemic din Oradea a fost recomandat drept exemplu pentru un nou spital epidemic dintr-un alt comitat, pentru că își îndeplinea cel mai bine menirea.

În ultimele decenii de funcționare, spitalul a fost cunoscut mai ales pentru secția de hepatită. În decembrie 1999, presa locală scria că în secția de hepatită a Spitalului Epidemic din Oradea, cu o lună înainte, în unele saloane stăteau câte doi pacienți într-un pat, și că respectarea regulilor de bază de igienă ar fi putut împiedica răspândirea acestui tip de gălbenare.

În anii 2000, spitalul nu mai funcționa ca spital independent, ci ca secție a Spitalului Municipal Gavril Curteanu, apoi a Spitalului Județean. Un studiu din 2011 arăta că clădirile erau deteriorate și că amplasarea unui spital de boli infecțioase și hepatice în centrul orașului era nefavorabilă, astfel că, odată cu mutarea spitalului în altă locație, terenul putea fi eliberat pentru o parcare colectivă.

Decizia finală a venit în ianuarie 2012: Spitalul Epidemic s-a mutat din clădirea condamnată la demolare, pentru ca în locul ei să se construiască o parcare supraetajată. Instituția, care funcționa deja ca secție a Spitalului Municipal Gavril Curteanu, a primit un nou sediu în clădirea Spitalului Județean, la intersecția străzii Republicii cu strada Pasteur. Clădirea demolată se afla lângă Piața Szechenyi, astăzi Parcul Traian, în spatele Palatului de Justiție.

În locul spitalului a fost construită parcarea supraetajată Tribunalului, cu aproape 13.000 de metri pătrați, 460 de locuri de parcare și 1.002 metri pătrați de birouri. Lucrarea a fost asumată de Constructo Bihor SA pentru 16,7 milioane de lei, fără TVA.

Palatul de Justiție din spatele căruia se afla spitalul a fost construit între 1895 și 1898, după planurile inginerului Kiss István, în stil eclectic, și inaugurat la 13 august 1898, dată de la care a găzduit tribunalul. Astăzi, pe locul fostului Spital de Gălbenare funcționează parcarea din spatele Palatului de Justiție.



History of the Jaundice Hospital in Oradea

In local everyday language in Oradea, the Jaundice Hospital was the popular name for the former Epidemic Hospital, later called the Infectious and Hepatic Diseases Department. Jaundice, the yellowing of the skin and eyes, was the most visible symptom of infectious hepatitis, the disease for which many patients were brought there. That is why people did not use the official name, they simply said: the Jaundice Hospital.

The hospital stood at 8 Tribunalului Street, directly behind the Palace of Justice, next to the former Szechenyi Square, today Traian Park. City documents confirm that the property at 8 Tribunalului Street was used by the Infectious Diseases Department of the Oradea County Emergency Clinical Hospital.

The exact year of foundation is not known, but the hospital already existed at the beginning of the 20th century and was considered a model. In 1902, the press wrote that the Epidemic Hospital in Oradea was recommended as an example for a new epidemic hospital in another county, because it fulfilled its mission best.

In its last decades, the hospital was known mainly for its hepatitis ward. In December 1999, the local press wrote that in the hepatitis ward of the Epidemic Hospital in Oradea, a month earlier, two patients had been lying in one bed in some wards, and that following basic hygiene rules could have prevented the spread of this type of jaundice.

In the 2000s, the hospital no longer worked as an independent hospital, but as a department of the Gavril Curteanu Municipal Hospital, then of the County Hospital. A 2011 study showed that the buildings were in a deteriorated condition and that the location of an infectious and hepatic diseases hospital in the city centre was unfavourable, so that once the hospital moved to another location, the land could be freed for a collective car park.

The final decision came in January 2012: the Epidemic Hospital moved out of the building condemned to demolition, so that a multi-storey car park could be built in its place. The institution, which was already operating as a department of the Gavril Curteanu Municipal Hospital, received a new home in the County Hospital building, at the intersection of Republicii Street and Pasteur Street. The demolished building stood near Szechenyi Square, today Traian Park, behind the Palace of Justice.

In place of the hospital, the Tribunalului multi-storey car park was built, with almost 13,000 square metres, 460 parking spaces and 1,002 square metres of offices. The work was undertaken by Constructo Bihor SA for 16.7 million lei, without VAT.

The Palace of Justice behind which the hospital stood was built between 1895 and 1898, based on the plans of engineer Kiss István, in eclectic style, and inaugurated on 13 August 1898, from which date it housed the court. Today, the car park behind the Palace of Justice stands on the site of the former Jaundice Hospital.

AI

Aurel Lazăr (Nagysándor) utca/Strada Aurel Lazăr/ Aurel Lazăr Street

Az Aurel Lazăr utca Nagyvárad belvárosában, az Olaszi városrészben húzódik, a Fő utca, ma Republicii közelében. Ma sétálóutca, de a neve az elmúlt másfél évszázadban szinte minden hatalomváltást leképezett.

Miért fontos ez az utca

A 13. szám alatt áll a Aurel Lazăr-ház, ahol 1918. október 12-én fogalmazták meg az erdélyi, bánsági, körösvidéki és máramarosi románok függetlenségi nyilatkozatának szövegét. A házban 2008. december 1-jén nyílt meg a Aurel Lazăr Emlékmúzeum.

A 7. szám alatt áll a Sonnenfeld-ház, amelyet 1899-ben építettek, elsőként szecessziós stílusban a városban. A 3. szám alatti Heyman-házban élt Éva Heyman, a ház 1928-ban épült. Az utca a Park Szálló sarkánál torkollik a Fő utcába, és a környező épületekkel együtt a századfordulós Olaszi polgári negyed egyik legépebben megmaradt része.

Az utcát 2019. május 7-én kezdték átalakítani sétálóutcává, a munkák 2021 májusára fejeződtek be.

Névváltozások, időrendben

1859-es térképen: Ursula. Az 1859-es Halácsy-féle térképen már Ursula néven szerepel. A név valószínűleg a közeli orsolya-rendi együttesre utal, a rend nagyváradi kolostorát 1772-ben alapították. A kolostor az Olosig negyedben található.
1890-től: Nagysándor József. Kordics Imre szerint az Ursula 1890-ben már Nagysándor József nevét viselte. Nagysándor József honvédtábornok, az aradi vértanúk egyike volt, akit kilencedikként végeztek ki Aradon.
1920-as években: Iosif Vulcan. Borcea szerint 1923-tól, Kordics szerint 1926-tól Iosif Vulcan lett az utca neve. Iosif Vulcan volt a Familia című irodalmi lap alapítója és szerkesztője. Ez a névváltoztatás beleilleszkedik abba a hullámba, amikor 1920-ban 50 utca átnevezését rendelték el Trianon után.
1931-től: Aurel Lazăr, először. Borcea szerint 1931-ben kapta először Aurel Lazăr nevét. Aurel Lazăr 1872-ben született Nagyváradon, ügyvéd és román nemzeti párti politikus volt, majd 1928. december 1. és 1930. november 18. között a város polgármestere.
1940 szeptemberétől: Nagysándor József, újra. A második bécsi döntés után az utcák 1940 és 1944 között ismét magyar nevet kaptak. Borcea szerint az utca 1940 szeptemberében lett újra Nagysándor József utca.
1945 és 1966 között: a források nem részletezik. Borcea és Kordics is átugorja ezt az időszakot, a következő biztos adat már az 1966-os átnevezés.
1966-tól: Litoralului. Borcea szerint ekkor kapta a semlegesnek szánt, személynév nélküli Litoralului, vagyis Tengerparti nevet.
1970-től, más forrás szerint 1981-től: Dumitru Petrescu. Az 1970-es 216-os rendelet szerint Dumitru Petrescu nevét bukaresti és nagyváradi utcáknak adták. Dumitru Petrescu kommunista politikus és tábornok volt. Borcea ezzel szemben 1981-et ad meg a nagyváradi utca átnevezésére.
1990-től: Aurel Lazăr, újra. Borcea szerint 1990-ben tért vissza a dr. Aurel Lazăr név. Ezt erősíti meg a 2010-es utcajegyzék is, amely az Aurel Lazăr utcát mint egykori D. Petrescu utcát tünteti fel. A 2008-as városi nomenklatúra már Aurel Lazăr utcaként sorolja fel.

Miért cserélődött ennyiszer

Az utca története kicsiben a város története. Az Ursula név a régi, egyházi eredetű, praktikus névadást őrzi. A Nagysándor József név a 19. század végi magyar nemzeti névadás terméke, az Iosif Vulcan és az első Aurel Lazăr név a román impérium új panteonját jelzi, az 1940-es Nagysándor József név a visszacsatolásé, a Litoralului és a Dumitru Petrescu név pedig a kommunista korszak semlegesítő, majd ideológiai névadásáé. Borcea éppen ezért hozza példaként ezt az utcát arra, hogyan játszottak a hatalmak a nagyváradi utcanevekkel.

Érdekesség, hogy a közbeszédben a régi név sokáig tovább élt. Még 2008-ban is úgy írtak róla a helyi sajtóban, hogy Nagysándor József, zárójelben Aurel Lazăr utca.
În română

Strada Aurel Lazăr este o stradă scurtă, liniștită, din inima cartierului Olosig, la doi pași de Calea Republicii. Astăzi este pietonală, cu fațade restaurate, cafenele și vitrine care invită la plimbare, însă fiecare casă de aici păstrează o altă bucată din istoria orașului. La numărul 13 se află casa familiei Lazăr, unde la 12 octombrie 1918 a fost redactat textul Declarației de Independență a românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, iar din 1 decembrie 2008 aici funcționează Muzeul Memorial Aurel Lazăr. La numărul 7 se ridică Casa Sonnenfeld, construită în 1899, prima casă în stil secession din Oradea. La numărul 3 se află Casa Heyman, construită în 1928, casa în care a trăit Éva Heyman. Strada a fost transformată în zonă pietonală în urma unor lucrări începute la 7 mai 2019 și finalizate în mai 2021.

Cea mai veche denumire cunoscută a străzii este Ursula. Ea apare deja pe harta lui Halácsy din 1859, iar numele trimite probabil la ansamblul ursulinelor din apropiere, a cărui mănăstire a fost întemeiată în 1772 și se află tot în cartierul Olosig. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, strada primește un nume nou, cu rezonanță maghiară. Din 1890 se numește deja Nagysándor József, după generalul honved, unul dintre martirii de la Arad, executat al nouălea. Numele rămâne în uz până în anii 1920, când valul de redenumiri de după Trianon schimbă fața orașului, în 1920 fiind dispusă redenumirea a 50 de străzi.

În anii 1920 strada îl primește ca patron pe Iosif Vulcan, fondatorul revistei literare Familia. Borcea datează această denumire din 1923, Kordics din 1926, o mică diferență care arată cât de greu se pot fixa anii exacți ai redenumirilor. În 1931 strada primește pentru prima oară numele lui Aurel Lazăr, avocatul și omul politic născut la Oradea în 1872, primar al orașului de la 1 decembrie 1928 la 18 noiembrie 1930. În septembrie 1940, după Dictatul de la Viena, străzile primesc din nou denumiri maghiare între 1940 și 1944, iar strada redevine Nagysándor József. Pentru anii 1945 până la 1966, sursele consultate nu detaliază denumirea străzii, următorul reper sigur fiind abia redenumirea din 1966.

În 1966 strada primește numele neutru Litoralului, fără nicio referință personală. La scurt timp, în 1970, Decretul 216 atribuie numele lui Dumitru Petrescu unor străzi din București și Oradea, deși Borcea menționează anul 1981 pentru strada din Oradea. Dumitru Petrescu a fost general și politician comunist. Abia în 1990 strada își recapătă numele de Aurel Lazăr, iar nomenclatorul din 2010 o consemnează deja ca fosta stradă D. Petrescu. Memoria veche a supraviețuit însă mai mult decât denumirile oficiale, presa locală scriind încă în 2008 despre strada Nagysándor József, cu precizarea între paranteze că este vorba de strada Aurel Lazăr.


Aurel Lazăr Street is a short, quiet street in the heart of the Olosig quarter, just a few steps from Republicii Avenue. Today it is pedestrianised, with restored facades, cafes and shop windows that invite a slow walk, yet every house here holds another fragment of the city. At number 13 stands the Lazăr family house, where on 12 October 1918 the text of the Declaration of Independence of the Romanians of Transylvania, Banat, Crișana and Maramureș was drafted, and where the Aurel Lazăr Memorial Museum has operated since 1 December 2008. At number 7 rises the Sonnenfeld House, built in 1899 as the first Secession house in Oradea. At number 3 stands the Heyman House, built in 1928, the house where Éva Heyman lived. The street was turned into a pedestrian zone through works that began on 7 May 2019 and were completed in May 2021.

The oldest known name of the street is Ursula. It already appears on the Halácsy map of 1859, and it probably refers to the nearby Ursuline ensemble, whose monastery was founded in 1772 and also stands in the Olosig quarter. Toward the end of the nineteenth century, the street receives a new name with Hungarian resonance. From 1890 it is already called Nagysándor József, after the honvéd general, one of the martyrs of Arad, executed ninth. The name remains in use until the 1920s, when the wave of renamings after Trianon changes the face of the city, with the renaming of 50 streets ordered in 1920.

In the 1920s the street takes as its patron Iosif Vulcan, founder of the literary magazine Familia. Borcea dates this name from 1923, Kordics from 1926, a small difference that shows how hard it is to fix the exact years of renamings. In 1931 the street receives for the first time the name of Aurel Lazăr, the lawyer and politician born in Oradea in 1872, mayor of the city from 1 December 1928 to 18 November 1930. In September 1940, after the Second Vienna Award, the streets receive Hungarian names again between 1940 and 1944, and the street becomes Nagysándor József once more. For the years from 1945 to 1966, the sources consulted do not detail the name of the street, with the next firm landmark being only the renaming of 1966.

In 1966 the street receives the neutral name Litoralului, with no personal reference. Soon after, in 1970, Decree 216 assigns the name of Dumitru Petrescu to streets in Bucharest and Oradea, although Borcea mentions the year 1981 for the street in Oradea. Dumitru Petrescu was a general and communist politician. Only in 1990 does the street regain the name Aurel Lazăr, and the street index of 2010 already records it as the former D. Petrescu Street. Old memory, however, survived longer than the official names, with the local press still writing in 2008 about Nagysándor József Street, adding in parentheses that it is Aurel Lazăr Street.
AI

Ferdinánd király (Bémer) tér/Piața Regele Ferdinand I (Bémer)/Regele Ferdinand I Square

 
A tér ma hivatalosan Piața Regele Ferdinand, magyarul a legtöbben ma is Bémer térként ismerik. Nem azonos a belváros másik nagy terével, az Unirii térrel, pedig a két tér története és a Ferdinánd-név miatt könnyen összekeverhető.
Alapadatok

| Hivatalos név | Piața Regele Ferdinand I |
| Magyar név | I. Ferdinánd király tér / Bémer tér |
| Ország, város | Románia, Nagyvárad |
| Városrész | Olaszi |
| Elhelyezkedés | A Sebes-Körös északi partján, a történelmi Olaszi városrészben |
| Forma | Szabálytalan háromszög, a színház felőli oldal adja az alapját |
| Koordináta | 47.056361°N, 21.929363°E |
| Irányítószám | 410021 |
| Kialakulása | 19-20. század |
A tér a 19-20. század fordulóján nyerte el mai, eklektikus-szecessziós arculatát, és azóta is Nagyvárad egyik legkarakteresebb köztere. Alakja nem véletlen: háromszög formájú, kissé elforduló középső szöggel, és a 18. századi városrendezés, valamint a régi telekhatárok rajzolták ki.

Hogyan alakult ki a tér?

1. A híd hozta létre az útvonalat
Az 1740-es években Csáky Miklós püspök a Szent László téri püspöki palotától fahidat veretett a Körösön át, hogy könnyebben eljusson Olasziba. Ez nyitott új utat Újváros főtere és Olaszi északi kapuja között, és megalapozta a későbbi tér helyét.

2. A Gireth-ház lebontása
A 19. század elején a tér helyén még földszintes, zsindelytetős házak álltak, köztük a nagy területű Gireth-ház. A Szépítési Egylet és a helyi sajtó is sürgette a lebontását.

1887-ben a város 5000 forintért megvásárolta a Gireth-házat, a hiányzó összeget Bémer Pál kanonok pótolta ki, aki egy díszes, többágú utcai lámpaoszlopot is adományozott a leendő tér közepére. A házat 1888 tavaszán bontották le.

3. A névadó
A közgyűlés 1888-ban a teret Bémer László (1784-1862) nagyváradi püspökről nevezte el. Bémer az 1848-49-es forradalom idején a magyar nemzeti ügy támogatója volt, ezért az osztrák hatóságok üldözték, vagyonát elkobozták, őt magát száműzték. A kanonok Bémer Pál adománya alkalmából a polgármester, Sal Ferenc javasolta, hogy a tér az adományozó elhunyt nagybátyjáról kapja a nevét.

4. A századfordulós kiépülés
1888 őszén felállították a többkarú kandelábert, a tér közepét zúzott kővel, a széleit Körös-kővel burkolták. 1905-ben leaszfaltozták, a kandeláber körül kis parkot alakítottak ki.

A tér mai arculatát a színházépítés tette teljessé. A Szigligeti Színház 1899-1900 között épült Fellner és Helmer bécsi építészek tervei alapján, a bontások 1899. július 10-én kezdődtek a téren, a megnyitó 1900. október 15-én volt.

Névváltozások
| Időszak | Név
| 1888-1923 | Bémer tér |
| 1923-1940 | Regina Maria / Mária királyné tér |
| 1940-1945 | Bémer tér újra |
| 1945-1966 | Sztálin tér |
| 1966-1995 | Republicii / Köztársaság tér |
| 1995-től | Regele Ferdinand / I. Ferdinánd király tér |
A tér neve többször változott: 1923-ban Regina Maria tér lett, 1940-ben visszakapta eredeti nevét, 1945-1966 között Sztálin térként szerepelt, majd 1995-ig Köztársaság tér volt. 1995-ben a helyi tanács nevezte át Ferdinánd királyra. Ugyanezt a sort adja meg az Oradea Heritage is: Bémer, 1923-tól Regina Maria, 1940-től újra Bémer, 1945-1966 között Sztálin, 1966-1995 között Republicii.

Néhány összefoglalóban az 1940-1944-es időszakra Horthy Miklós tér néven is hivatkoznak, ez a második világháborús, magyar fennhatóság alatti elnevezési gyakorlatot tükrözi.

Fontos pontosítás: miért nem ugyanaz, mint az Unirii tér?

1995-ös átnevezésnél van egy történeti csavar. A két világháború között nem a tér, hanem a Fő utca viselte Ferdinánd nevét, a tér a fenti névsort követte.

Ráadásul az Unirii / Szent László tér volt az, amely 1919-1940 között Ferdinánd király tér néven szerepelt, 1940-1944 között újra Szent László tér lett, majd 1990 után Unirii tér. Ezért ha régi képeslapon vagy szövegben „Ferdinánd tér" szerepel, mindig meg kell nézni, melyik korszakról és melyik térről van szó.

A tér fontosabb épületei

Szigligeti Színház / Nagyváradi Állami Színház, Bémer tér 6.: a tér legimpozánsabb épülete, hat monumentális jón oszloppal és timpanonnal, ma magyar és román társulat otthona. Előtte áll Szigligeti Ede szobra.
Lévay-ház, Bémer tér 1.: 1893-1894-ben épült, Hanzlián János tervei alapján, a hídfő közelében.
Stiedl-ház, Bémer tér 2.: egyszerűbb homlokzatú, korai polgárház, földszintjén díszes üzletportálokkal.
Rimanóczy Szálló és Gőzfürdő: a tér északi oldalán, a hídfőnél, 1891-ben építtette id. Rimanóczy Kálmán.
Poynár-ház: eredetileg földszintes ház, 1907-ben Sztarill Ferenc tervei alapján szecessziós palotává alakították.
Astoria / Sztarill-palota: 1902-ben tervezte Sztarill Ferenc, földszintjén működött a híres EMKE kávéház, ahol Ady Endre is gyakran megfordult.
Pannónia, később Transilvania Szálló: 1903-1904-ben épült, 60 vendégszobával, bankett-teremmel, kávéházzal.
Központi Takarékpénztár székháza, Bémer tér 4.: ifj. Rimanóczy Kálmán tervezte 1907-ben, ma Városi Kultúrház működik benne.

Kulturális szerepe

A tér a 20. század elején a magyar irodalmi élet egyik fellegvára volt: az EMKE kávéházban Ady Endre, Juhász Gyula, Dutka Ákos és a Holnaposok rendszeresen találkoztak. Ma is rendezvénytér: Festum Varadinum, szabadtéri előadások, koncertek, kiállítások és gasztronómiai fesztiválok helyszíne.



Date de bază

Piața Regele Ferdinand este cunoscută în maghiară ca Bémer tér. Nu este aceeași cu Piața Unirii, deși cele două piețe sunt ușor de confundat din cauza numelui Ferdinand.
Date | Detaliu 

| Denumire oficială | Piața Regele Ferdinand 
| Denumire maghiară | Bémer tér / Piața Regelui Ferdinand I |
| Țară, oraș | România, Oradea |
| Cartier | Olosig |
| Amplasare | Pe malul nordic al Crișului Repede, în cartierul istoric Olosig |
| Formă | Triunghi neregulat, cu baza spre teatru |
| Coordonate | 47.056361°N, 21.929363°E |
| Cod poștal | 410021 |
| Formare | Secolele 19-20 |
Forma triunghiulară a pieței, cu unghiul din mijloc ușor înclinat, este rezultatul reconstrucției orașului și al proiectelor de construcții publice din secolul al 18-lea.

Istoric

1. Podul a creat traseul
În anii 1740, episcopul romano-catolic Nicolae Csáky (1737-1747) a construit un pod de lemn peste Criș, de la palatul episcopal din Piața Unirii spre Olosig. Astfel s-a format o stradă între centrul Orașului Nou și poarta de nord a Olosigului, iar acest traseu a stat la baza pieței de mai târziu.

2. Demolarea Casei Gireth
La începutul secolului al 19-lea, pe locul pieței se aflau încă case mici, cu parter și acoperiș de șindrilă, între care și Casa Gireth, cu o grădină extinsă. Asociația de Înfrumusețare, înființată în 1881, a cerut demolarea ei și amenajarea unei piețe publice.

În 1887, orașul a cumpărat Casa Gireth cu 5000 de forinți. Suma lipsă a fost acoperită de canonicul Pál Bémer, care a donat și 700 de forinți pentru un felinar stradal în mijlocul pieței. Casa a fost demolată în primăvara anului 1888.

3. Numele Bémer
Piața a primit numele după episcopul Bémer László (1784-1862), episcop romano-catolic de Oradea din 1842. Bémer a participat în 1849 la parlamentul revoluționar, iar în 1850 a fost condamnat de tribunalul militar austriac pentru înaltă trădare, i s-a confiscat averea și a fost exilat. Propunerea a venit de la primarul Ferenc Sal, cu ocazia donației făcute de nepotul său, canonicul Pál Bémer.

4. Amenajarea de la începutul secolului 20
În toamna anului 1888 a fost instalat felinarul cu mai multe brațe, cumpărat de Pál Bémer. Mijlocul intersecției a fost pavat cu piatră spartă, iar marginile cu piatră din Criș. În 1905 piața a fost asfaltată și s-a amenajat un mic parc în jurul felinarului.

Imaginea actuală a fost definită de construirea teatrului. Teatrul de Stat, numit atunci Teatrul Orășenesc, a fost construit după planurile arhitecților vienezi Helmer și Fellner, în 15 luni, între iulie 1899 și octombrie 1900. Demolările din piață au început la 10 iulie 1899, iar inaugurarea a avut loc la 15 octombrie 1900.

Schimbări de denumire
| Perioadă | Denumire |

| 1888-1923 | Piața Bémer |
| 1923-1940 | Piața Regina Maria |
| 1940-1945 | Piața Bémer, din nou |
| 1945-1966 | Piața Stalin |
| 1966-1995 | Piața Republicii |
| Din 1995 | Piața Regele Ferdinand I |
Piața a avut mai multe denumiri de-a lungul secolului: Piața Bémer, după episcopul romano-catolic László Bémer, Piața Regina Maria din 1923, din nou Piața Bémer din 1940, Piața Stalin între 1945 și 1966, și Piața Republicii între 1966 și 1995. În 1995, prin decizia Consiliului Local, piața a fost redenumită Ferdinand.

În unele sinteze, perioada 1940-1944 apare și sub numele Piața Horthy Miklós, ceea ce reflectă practica de denumire din perioada administrației maghiare.

Precizare importantă: nu este Piața Unirii

În perioada interbelică, numele Ferdinand a fost purtat nu de piață, ci de strada Republicii, actuala stradă Republicii. Acesta este motivul pentru care redenumirea din 1995 este, din punct de vedere istoric, o denumire nouă pentru piață.

În plus, Piața Unirii / Szent László tér a fost cea care între 1919-1940 s-a numit Piața Regele Ferdinand, iar între 1940-1944 a revenit la numele Szent László. De aceea, când într-o carte poștală veche apare „Piața Ferdinand", trebuie verificat la care piață și la care perioadă se referă.

Clădiri importante

Teatrul de Stat / Teatrul Regina Maria, Piața Ferdinand nr. 6: cea mai impunătoare clădire a pieței, cu șase coloane ionice monumentale și fronton, astăzi sediul trupei maghiare Szigligeti și al trupei române Regina Maria. În fața lui se află statuia lui Szigligeti Ede.
Casa Lévay, nr. 1:construită în 1893-1894 de Zsigmond Lévay, după planurile arhitectului János Hanzlián, lângă capul de pod.
Casa Stiedl, nr. 2: casă cu fațadă simplă, cu portaluri decorate la parter.
Hotelul și Băile Rimanóczy:pe latura nordică, lângă pod, construit în 1891 de Kálmán Rimanóczy Sr.
Casa Poynár: transformată în 1907, după planurile lui Ferenc Sztarill, într-un palat secession.
Palatul Sztarill / Hotel Astoria: proiectat de Ferenc Sztarill în 1902, la parter a funcționat celebra cafenea EMKE, frecventată de Ady Endre.
Hotelul Pannonia, apoi Transilvania: construit în 1903-1904, cu 60 de camere, sală de banchete, cafenea și restaurant.
Sediul Casei Centrale de Economii, nr. 4: proiectat de Kálmán Rimanóczy Jr. în 1907, astăzi Casa de Cultură a Orașului.

Rol cultural

Piața a fost la începutul secolului al 20-lea unul dintre centrele vieții literare maghiare: la cafeneaua EMKE se întâlneau Ady Endre, Juhász Gyula, Dutka Ákos și grupul Holnaposok. Astăzi piața găzduiește evenimente precum Festum Varadinum, spectacole în aer liber, concerte, expoziții și festivaluri gastronomice.


Basic data

The square is officially Piața Regele Ferdinand I, known in Hungarian as Bémer tér. It is not the same as Unirii Square, although the two squares are easy to confuse because of the Ferdinand name.
| Data | Detail |

| Official name | Piața Regele Ferdinand I |
| Hungarian name | Bémer tér / King Ferdinand I Square |
| Country, city | Romania, Oradea |
| District | Olosig |
| Location | On the northern bank of the Crișul Repede, in the historic Olosig district |
| Shape | Irregular triangle, with the base on the theatre side |
| Coordinates | 47.056361°N, 21.929363°E |
| Postal code | 410021 |
| Formation | 19th-20th centuries |
The small square has the shape of a triangle, with the base formed by the area where the theatre stands. Its middle angle is slightly tilted. The square was built as a result of the reconstruction of the city and the public building projects from the 18th century.

 History

1. The bridge created the route
Around the 1740s, Roman-Catholic Bishop Nicolae Csáky (1737-1747) built a wooden bridge over the Criș, from the Episcopal Palace in Unirii Square to Olosig. That created a street between the centre of the New Town and the northern gate of Olosig, and laid the basis for the later square.

2. Demolition of the Gireth House
At the start of the 19th century, the site still held small, single-storey houses with shingle roofs, including the Gireth House with an extended garden. The Embellishment Association, founded in 1881 to modernize the city, asked the city to buy it and create a public square in its place.

In 1887, the city bought the Gireth House for 5000 forints. The missing sum was covered by canon Pál Bémer, who also donated 700 forints for a street lamp in the middle of the square. The house was demolished in spring 1888.

3. The Bémer name
The square was named after Bishop Bémer László (1784-1862), Roman-Catholic Bishop of Oradea from 1842. Bémer took part in 1849 in the meetings of the revolutionary parliament. In 1850, he was convicted by the Austrian military tribunal for high treason, his property was confiscated, and he was exiled. The proposal came from Mayor Ferenc Sal, on the occasion of the donation made by his nephew, canon Pál Bémer.

4. Development at the turn of the century
In autumn 1888, the multi-arm street chandelier bought by Pál Bémer was installed. The middle of the intersection was paved with crushed stone, while the sides were paved with stones from the Criș. The square was asphalted in 1905, and a small park was built around the chandelier.

The present-day character was defined by the theatre. The City Theatre was built to the plans of Viennese architects Helmer and Fellner, in 15 months, between July 1899 and October 1900. Demolitions on Ferdinand Square started on 10 July 1899, and the opening ceremony took place on 15 October 1900.
Name changes
Period | Name |

| 1888-1923 | Bémer Square |
| 1923-1940 | Regina Maria / Queen Marie Square |
| 1940-1945 | Bémer Square again |
| 1945-1966 | Stalin Square |
| 1966-1995 | Republicii / Republic Square |
| From 1995 | Regele Ferdinand / King Ferdinand I Square |
The square has had several names throughout the century: Bémer Square, after Roman-Catholic Bishop László Bémer, Regina Maria Square starting from 1923, Bémer Square again from 1940 on, Stalin Square between 1945 and 1966, and Republicii Square between 1966 and 1995. In 1995, pursuant to a decision issued by the Local Council, the square was renamed Ferdinand.

In some summaries, the period 1940-1944 is also listed as Horthy Miklós Square, which reflects the naming practice during the Hungarian administration.

Important clarification: not Unirii Square

During the interwar period, it was not the square, but Republic Street that was named after King Ferdinand. That is why the 1995 renaming is, historically, a new name for the square.

In addition, Unirii / Szent László Square was the one called King Ferdinand Square between 1919-1940, and Szent László Square again between 1940-1944. So when an old postcard says "Ferdinand Square", you need to check which square and which period it refers to.

Main buildings

State Theatre / Regina Maria Theatre, Ferdinand Square no. 6:the most imposing building, with six monumental Ionic columns and a pediment, today home to the Hungarian Szigligeti company and the Romanian Regina Maria company. In front stands the statue of Szigligeti Ede.
Lévay House, no. 1:built in 1893-1894 by Zsigmond Lévay, to the plans of architect János Hanzlián, near the bridgehead.
Stiedl House, no. 2:house with a simple facade, with decorated shop portals on the ground floor.
Rimanóczy Hotel and Baths: on the northern side, near the bridge, built in 1891 by Kálmán Rimanóczy Sr.
Poynár House: converted in 1907, to the plans of Ferenc Sztarill, into a Secession palace.
Sztarill Palace / Astoria Hotel: designed by Ferenc Sztarill in 1902, on the ground floor was the famous EMKE café, frequented by Ady Endre.
Pannonia Hotel, later Transilvania: built in 1903-1904, with 60 rooms, a banquet hall, café and restaurant.
Central Savings House, no. 4:** designed by Kálmán Rimanóczy Jr. in 1907, today the City House of Culture.

 Cultural role

At the start of the 20th century, the square was one of the centres of Hungarian literary life: Ady Endre, Juhász Gyula, Dutka Ákos and the Holnaposok group met regularly at the EMKE café. Today the square hosts Festum Varadinum, open-air performances, concerts, exhibitions and gastronomic festivals.

AI 

2026. november 19., csütörtök

Fekete Sas Palota/Palatul Vulturul Negru

 

A Fekete Sas-palota története tulajdonképpen Nagyvárad modern várossá válásának története is: egy 18. századi fogadóból lett a 20. század elejének egyik legmodernebb, leglátványosabb városi épülete.

🏛️ 1. A kezdetek – a Fekete Sas előtt

A mai palota helyén már 1714-ben állt egy fogadó, amelyet Sas fogadónak (Hanul Vulturul) neveztek. Ez egy viszonylag szerény, földszintes épület volt, és a korabeli Nagyvárad egyik fontos találkozóhelyének számított.

A fogadó azonban nem csupán vendéglátóhely volt. A környék a város új központjává fejlődött, és az épületben egy időben a városi hivatalok, illetve az Újváros városháza is működött.

A 18–19. század folyamán többször átépítették és bővítették. 1807-ben emeletet is kapott, majd 1835 körül szállodává alakították. A fogadó így fokozatosan Nagyvárad egyik jelentős középületévé vált.

A régi épületben ráadásul pezsgő társadalmi élet zajlott: bálokat, színházi előadásokat, gyűléseket és politikai rendezvényeket is tartottak benne.


🔥 2. A régi fogadó hanyatlása

A 19. század végére a régi épület már nem felelt meg annak a városnak, amivé Nagyvárad időközben vált.

A város gyorsan fejlődött, a lakosság és a kereskedelem növekedett, és a belvárosban egy reprezentatív, korszerű épületre volt szükség.

1903-ban Nagyvárad városa tervpályázatot írt ki a Sas Szálló újjáépítésére. Összesen 13 pályamű érkezett. A pályázat első díját a „Champagne” jeligéjű terv nyerte, amelyet Komor Marcell és Jakab Dezső készített.

Ez a két építész később a magyar szecesszió legjelentősebb alkotói közé került.

 3. Komor Marcell és Jakab Dezső

A Fekete Sas-palota tervezői Komor Marcell és Jakab Dezső voltak.

Ők a Lechner Ödön nevéhez kapcsolódó magyaros szecesszió egyik fontos követői voltak. Nagyváradon több jelentős épületük is fennmaradt, köztük az Adorján-paloták, a Stern-palota és a Kereskedelmi és Iparkamara épülete.

A Fekete Sas azonban minden korábbi nagyváradi munkájukat felülmúlta méretében és városi jelentőségében.


 4. Két ember, akik megvalósították az álmot

A történet egyik legérdekesebb része, hogy a palota nem egyszerűen városi beruházásként született meg.

Dr. Kurländer Ede és dr. Adorján Emil nagyváradi ügyvédek, vállalkozók és közéleti személyiségek megvásárolták a régi Sas Szállót és a Zöldfa fogadót.

1907-ben létrehozták a:

„Fekete Sas és Zöldfa Szálloda és Vigadó Részvénytársaságot”

Az alaptőke 50 000 korona volt, 50 részvényre osztva.

A régi épület bontását 1906. november 19-én kezdték meg.


5. 1907 – elkezdődik a palota építése

Az alapozási munkák 1907 márciusában kezdődtek, majd 1907. április 6-án megindult az új épület tényleges felépítése.

A kivitelező Sztarill Ferenc volt.

Az építkezés óriási vállalkozásnak számított.

Érdekesség, hogy amikor a téglagyártók megtudták, milyen hatalmas épület készül, jelentősen megemelték a tégla árát. Adorján Emil erre meglehetősen rendhagyó módon reagált: saját téglagyárat alapított, a Vesta téglagyárat, amely a palotához szükséges mintegy 4 millió téglát biztosította.

Amikor pedig a bankok megemelték a kamatokat és nehezebbé vált a finanszírozás, Kurländer és Adorján saját pénzintézetet is létrehozott.

Vagyis a két vállalkozó gyakorlatilag saját maga teremtette meg az építkezés gazdasági hátterét.

6. Megszületik a Fekete Sas

Az épület nagyon gyorsan készült.

1907 novemberére már tető alatt volt, a teljes építkezés pedig 1908 decemberére befejeződött. A hivatalos átvételre 1908. november 16-án került sor, a nagy ünnepélyes megnyitót pedig 1909-ben tartották.

És itt született meg az a Fekete Sas-palota, amelyet ma is ismerünk.


7. Az üvegpasszázs – az épület lelke

Talán ez a palota legkülönlegesebb része.

Az épületet úgy tervezték, hogy a belsejében egy fedett, üvegtetős passzázs húzódjon.

A passzázs lényegében Y alakú rendszer, amely három utca felé biztosít kapcsolatot:

  • a mai Piața Unirii,
  • a Strada Independenței,
  • és a Strada Vasile Alecsandri felé.

A két fő passzázs egy nagy üvegkupola alatt találkozik.

Ez akkoriban rendkívül modern megoldás volt. A kortársak a hatalmas belső teret még a milánói Galleria Vittorio Emanuele II-höz is hasonlították.

És ez fontos: a palota nem pusztán egy szép homlokzat volt. Egy komplett városi életközpontnak tervezték.

8. Mi minden működött benne?

A Fekete Sas egy multifunkcionális komplexum volt.

Volt benne:

  • 🏨 szálloda,
  • ☕ kávéház,
  • 🍽️ étterem,
  • 🎰 kaszinó,
  • 🛍️ üzletek,
  • 🏢 irodák,
  • 🎭 rendezvény- és társasági terek.

A földszinti üzletek között többek között ékszerüzlet, könyvesbolt, virágüzlet, szabóság, kalap- és kesztyűüzlet, drogéria és más kereskedések kaptak helyet.

A palota tehát olyan volt, mint egy mai bevásárlóközpont, szálloda, kulturális központ és üzleti negyed egyetlen épületben.


9. Miért fekete sas?

A palota legismertebb jelképe természetesen a fekete sas.

A passzázs üvegkupolájának központi dísze a fekete sast ábrázoló üvegablak, amely 1909-ben, a nagyváradi Neumann K. műhelyében készült.

Ez az üvegkép vált az egész épület emblémájává.

Ha ma bemész a passzázsba, tulajdonképpen ugyanazt a központi szimbólumot látod, amelyet a nagyváradiak több mint száz éve látnak.

10. Nem ment minden simán

A palota építésének voltak komoly műszaki problémái is.

A kivitelező Sztarill Ferenc és a tervező építészek között később feszültség alakult ki, mert Sztarill bizonyos szerkezeti megoldásoknál nem ragaszkodott teljesen a tervekhez.

Komor és Jakab 1908-ban külön beadványban jelezték a városnak, hogy bizonyos vasbeton- és födémszerkezeteket nem ők terveztek és méreteztek, ezért azok teherbírásáért sem tudnak felelősséget vállalni.

Különösen érdekes az úgynevezett Mátray-födém alkalmazása. Ez egy akkoriban új, kísérleti jellegű szerkezet volt, amelynél a betont salakkal könnyítették.

Tehát a Fekete Sas nemcsak művészettörténeti, hanem korabeli mérnöki szempontból is érdekes épület.


11. A két világháború közötti Nagyvárad

A palota a két világháború között Nagyvárad egyik legfontosabb társadalmi és kereskedelmi központja lett.

A szálloda ekkor a város egyik legnagyobb szállodája volt.

A földszinten működő kávéházak és üzletek, a szálloda, a kaszinó és a különböző rendezvényhelyiségek miatt a városi élet egyik központja lett.

A Fekete Sas környéke különösen fontos volt a nagyváradi polgárság életében.

Nem véletlen, hogy amikor Nagyvárad századfordulós építészetéről beszélünk, a Fekete Sas-palota szinte mindig az elsők között kerül elő.


12. Háborúk és rendszerváltozások

A 20. század történelmi viharai természetesen a palotát sem kerülték el.

Az első világháború, majd a történelmi Magyarország felbomlása után Nagyvárad Romániához került.

A palota azonban továbbra is a város központi épülete maradt.

A második világháborút követően aztán teljesen megváltozott az a társadalmi és gazdasági rendszer, amelynek idején a palota létrejött.

A kommunista korszakban az eredeti magán- és üzleti funkciók jelentős része megszűnt vagy átalakult, az épület pedig fokozatosan vesztett korábbi fényéből.


13. A hanyatlás

A kommunista korszak után az épület állapota hosszú időn keresztül problémás volt.

A palota értékét mindenki felismerte, de egy ekkora és ilyen összetett műemlék helyreállítása rendkívül nehéz feladat.

Az idő, az időjárás és a nem mindig megfelelő karbantartás nyomot hagyott rajta.

Különösen az üvegtető és a belső szerkezetek igényeltek komoly figyelmet.


14. A Fekete Sas újjászületése

Az elmúlt évtizedekben Nagyvárad történelmi belvárosának helyreállítása új lendületet kapott.

A Fekete Sas-palota ma ismét Nagyvárad egyik legismertebb jelképe, és a város szecessziós örökségének egyik legfontosabb része.

A műemléki nyilvántartásban is kiemelt jelentőségű épületként szerepel, és a nagyváradi szecesszió egyik legreprezentatívabb alkotásának tekintik.


A története egyetlen idővonalon

Év Mi történt?
1714 A helyén már áll a Sas fogadó
1807 Jelentősen átépítik és bővítik
1835 Szállodává alakítják
1861 A városi hivatal kiköltözik az épületből
1903 Pályázatot írnak ki az új épületre
1905 Komor–Jakab „Champagne” terve nyeri az első díjat
1906 Megkezdődik a régi épület bontása
1907. ápr. 6. Megkezdődik az új Fekete Sas építése
1907. nov. Már tető alatt áll
1908. nov. 16. Hivatalos átvétel
1908. dec. Az épület elkészül
1909 Ünnepélyes megnyitó, elkészül a híres üvegablak
20. század Szálloda, kávéházak, üzletek, kaszinó és társasági élet központja
21. század Műemléki értéke ismét előtérbe kerül

 És ami igazán érdekes benne

A Fekete Sas-palota nem egyszerűen egy „régi szép épület”.

Három évszázad története találkozik benne.

Az 1714-es fogadó → a 19. századi szálloda → a századfordulós szecessziós palota → a két világháború közötti pezsgő városi élet → a kommunista korszak → majd a mai műemléki újjászületés.

És amikor az üvegpasszázs alatt állsz, tulajdonképpen ugyanazon a helyen állsz, ahol több mint 300 éve nagyváradi polgárok, kereskedők, színészek, politikusok és utazók jártak.

Forrás: AI


Istoria Palatului Vulturul Negru din Oradea

Palatul Vulturul Negru este una dintre cele mai cunoscute clădiri din Oradea și, în același timp, una dintre cele mai reprezentative opere ale arhitecturii Secession din oraș. Istoria sa reflectă, într-o anumită măsură, chiar transformarea Oradiei într-un important centru urban modern.

1. Începuturile – înainte de Palatul Vulturul Negru

Pe locul actualului palat exista încă din 1714 un han cunoscut sub numele de Hanul Vulturul. Era o clădire modestă, dar amplasarea sa a devenit din ce în ce mai importantă pe măsură ce centrul orașului s-a dezvoltat.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, hanul a fost modificat și extins de mai multe ori. În 1807 a fost supraetajat, iar în jurul anului 1835 a fost transformat într-un hotel.

Vechea clădire nu era doar un loc de cazare. Aici aveau loc baluri, spectacole, întruniri și diferite evenimente politice și sociale. Pentru o perioadă, aici au funcționat și anumite instituții ale orașului.

2. De ce a fost construit un palat nou?

La sfârșitul secolului al XIX-lea, vechea clădire nu mai corespundea dezvoltării rapide a Oradiei.

Orașul se moderniza, populația creștea, comerțul se dezvolta, iar centrul orașului avea nevoie de o clădire reprezentativă și modernă.

În 1903, orașul a organizat un concurs pentru reconstruirea complexului hotelier. Au fost depuse 13 proiecte.

Câștigătorii au fost arhitecții Komor Marcell și Jakab Dezső, cu proiectul intitulat „Champagne”.

Cei doi aveau să devină ulterior importanți reprezentanți ai arhitecturii maghiare Art Nouveau.

3. Komor Marcell și Jakab Dezső

Komor Marcell și Jakab Dezső au fost influențați de stilul Secession și de arhitectura lui Lechner Ödön.

La Oradea au proiectat și alte clădiri importante, printre care Palatele Adorján, Palatul Stern și clădirea Camerei de Comerț și Industrie.

Palatul Vulturul Negru a fost însă una dintre cele mai ambițioase și importante lucrări ale lor.

4. Oamenii care au făcut posibil proiectul

Un rol important în realizarea palatului l-au avut avocații și oamenii de afaceri orădeni dr. Kurländer Ede și dr. Adorján Emil.

Aceștia au cumpărat vechiul Hotel Vulturul și Hanul Zöldfa și au înființat în 1907 societatea:

„Societatea pe acțiuni Hotelul și Casa de petreceri Vulturul Negru și Zöldfa”.

Demolarea vechii clădiri a început la 19 noiembrie 1906.

5. Construirea palatului

Lucrările de fundație au început în martie 1907, iar la 6 aprilie 1907 a început ridicarea propriu-zisă a noii clădiri.

Constructorul a fost Sztarill Ferenc.

Construcția a fost un proiect uriaș pentru acea perioadă.

Există și o poveste interesantă legată de materialele de construcție. Când producătorii de cărămizi au aflat cât de mare urma să fie clădirea, au mărit prețurile. Ca răspuns, Adorján Emil și-a înființat propria fabrică de cărămizi, fabrica Vesta, care a furnizat aproximativ 4 milioane de cărămizi pentru construcție.

Și finanțarea proiectului a fost dificilă. Atunci când băncile au majorat dobânzile, Kurländer și Adorján au contribuit la crearea propriilor soluții financiare pentru continuarea lucrărilor.

6. Nașterea Palatului Vulturul Negru

Construcția a avansat foarte repede.

În noiembrie 1907, clădirea era deja acoperită, iar în 1908 lucrările principale au fost finalizate.

Recepția oficială a avut loc la 16 noiembrie 1908, iar inaugurarea festivă a fost organizată în 1909.

Astfel a apărut unul dintre cele mai spectaculoase ansambluri arhitecturale din Oradea.

7. Pasajul cu vitralii – inima palatului

Una dintre cele mai impresionante caracteristici ale clădirii este pasajul interior acoperit cu sticlă.

Pasajul are o formă asemănătoare literei Y și face legătura între mai multe străzi și Piața Unirii.

În centrul său se află celebra cupolă din sticlă, sub care se găsește imaginea Vulturului Negru.

Soluția arhitecturală era extrem de modernă pentru începutul secolului al XX-lea. Spațiul interior a fost comparat chiar cu celebra Galleria Vittorio Emanuele II din Milano.

Palatul nu a fost conceput doar ca o clădire decorativă, ci ca un adevărat centru comercial și social al orașului.

8. Ce funcționa în interior?

Palatul Vulturul Negru era un complex multifuncțional.

În interior se găseau:

  • un hotel;
  • cafenele;
  • restaurante;
  • un cazino;
  • magazine;
  • birouri;
  • spații pentru spectacole și evenimente.

În magazinele de la parter se găseau, printre altele, magazine de bijuterii, librării, florării, croitorii, magazine de pălării și mănuși, drogherii și alte afaceri.

În multe privințe, Palatul Vulturul Negru era echivalentul unui centru comercial, hotel, centru cultural și centru de afaceri reunite într-o singură clădire.

9. De ce se numește „Vulturul Negru”?

Simbolul palatului este, desigur, vulturul negru.

Imaginea celebrului vultur din cupola pasajului a fost realizată în jurul anului 1909, în atelierul orădean Neumann K.

Vulturul a devenit simbolul întregului ansamblu.

Și astăzi, când intri în pasajul palatului și privești în sus, poți vedea unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Oradiei istorice.

10. Problemele tehnice ale construcției

Construcția nu a fost lipsită de probleme.

Între constructorul Sztarill Ferenc și arhitecții Komor Marcell și Jakab Dezső au apărut neînțelegeri legate de anumite soluții tehnice.

Arhitecții au atras atenția asupra faptului că anumite structuri din beton armat nu fuseseră proiectate și dimensionate de ei și că nu își puteau asuma responsabilitatea pentru rezistența acestora.

Este interesant faptul că la construcție au fost folosite și soluții tehnice moderne pentru acea perioadă, inclusiv structuri de beton ușor.

Prin urmare, Palatul Vulturul Negru este important nu doar din punct de vedere artistic, ci și din punct de vedere al istoriei construcțiilor.

11. Oradea în perioada dintre cele două războaie mondiale

În perioada interbelică, Palatul Vulturul Negru a devenit unul dintre cele mai importante centre comerciale și sociale ale Oradiei.

Hotelul, cafenelele, magazinele, cazinoul și spațiile pentru evenimente au făcut din palat unul dintre principalele puncte de întâlnire ale orașului.

Zona din jurul palatului era foarte importantă pentru viața burgheziei orădene.

De aceea, atunci când vorbim despre arhitectura de la începutul secolului XX din Oradea, Palatul Vulturul Negru este aproape întotdeauna unul dintre primele exemple menționate.

12. Războaiele și schimbările politice

Primul și al Doilea Război Mondial au schimbat profund viața orașului.

După destrămarea Imperiului Austro-Ungar și schimbările teritoriale de după Primul Război Mondial, Oradea a intrat în componența României.

Palatul a continuat însă să fie una dintre clădirile importante ale centrului orașului.

După cel de-al Doilea Război Mondial, instaurarea regimului comunist a schimbat radical sistemul social și economic în care fusese creat palatul.

Multe dintre funcțiile sale comerciale și private au fost desființate sau transformate, iar clădirea a început treptat să-și piardă din strălucirea de odinioară.

13. Perioada de degradare

După perioada comunistă, starea clădirii a reprezentat o problemă importantă.

Valoarea istorică și arhitecturală a palatului era evidentă, însă restaurarea unui ansamblu atât de mare și complex necesita resurse considerabile.

Trecerea timpului, intemperiile și întreținerea insuficientă și-au lăsat amprenta asupra clădirii.

În special acoperișul din sticlă și anumite elemente ale structurii interioare au necesitat lucrări de întreținere și restaurare.

14. Renașterea Palatului Vulturul Negru

În ultimele decenii, restaurarea centrului istoric al Oradiei a primit o atenție tot mai mare.

Palatul Vulturul Negru este astăzi din nou unul dintre simbolurile orașului și una dintre cele mai importante componente ale patrimoniului Art Nouveau orădean.

Este considerat una dintre cele mai reprezentative opere ale arhitecturii Secession din Oradea și un monument de mare valoare istorică și arhitecturală.

Cronologia pe scurt

An Eveniment
1714 Este menționat Hanul Vulturul
1807 Clădirea este extinsă și supraetajată
1835 Este transformată în hotel
1903 Este organizat concursul pentru noul complex
1905 Proiectul lui Komor și Jakab câștigă concursul
1906 Începe demolarea vechii clădiri
6 aprilie 1907 Începe construcția noului palat
noiembrie 1907 Clădirea este deja acoperită
16 noiembrie 1908 Are loc recepția oficială
1908 Sunt finalizate lucrările principale
1909 Are loc inaugurarea festivă și este realizat celebrul vitraliu
secolul XX Hotel, cafenele, magazine, cazino și centru al vieții sociale
secolul XXI Palatul devine din nou unul dintre simbolurile turistice și arhitecturale ale Oradiei

O clădire care spune povestea orașului

Palatul Vulturul Negru nu este doar o clădire frumoasă.

În el se întâlnesc mai mult de trei secole de istorie.

Hanul din 1714, hotelul din secolul al XIX-lea, marele palat Secession de la începutul secolului XX, viața efervescentă dintre cele două războaie mondiale, perioada comunistă și renașterea contemporană a centrului istoric al Oradiei fac toate parte din povestea acestui loc.

Când pășești astăzi sub cupola de sticlă a pasajului, te afli în același spațiu prin care au trecut, de-a lungul timpului, generații de orădeni, comercianți, artiști, politicieni, oameni de afaceri și călători.

De aceea, Palatul Vulturul Negru este mai mult decât un monument: este una dintre cele mai importante mărturii ale istoriei moderne a Oradiei.

Susă: AI


2026. november 16., hétfő

Oncea City Park and Leisure Centre (Ion Bogdan)

Oncea City Park 

Magyar

A Oncea City Park and Leisure Centre az Ion Bogdan utcában, az Oncsa-negyed északi részén, az Ion Bogdan és a Gheorghe Pituț utcák között van. 2021-ben épült, összesen 14 712 négyzetméteren, ebből 9 486 négyzetméter gyep. Van benne két drótkötélpálya, gyerekjátszótér trambulinnal, mászóhálóval és mászófallal, mészkőhomokos részek, két pingpongasztal, padok, valamint 2023 óta automata nyilvános vécé.
A Oncea City Park and Leisure Centre kivitelezését a város 3 514 360 lejért adta ki a SC Saminstal SRL cégnek, 10 hónapos kivitelezési határidővel.

A korábbi megvalósíthatósági tanulmányban a teljes beruházás becsült értéke 5 703 238,47 lej volt áfával együtt, ebből az építési-szerelési rész 4 346 045,41 lej.

Română

Oncea City Park and Leisure Centre se află pe strada Ion Bogdan, în partea de nord a orașului, în cartierul Oncea, între străzile Ion Bogdan și Gheorghe Pituț. A fost construit în 2021, pe o suprafață totală de 14 712 mp, din care 9 486 mp gazon. Are două tiroliene, un loc de joacă pentru copii cu trambulină, plasă și perete de cățărat, zone cu nisip de calcar, două mese de tenis de masă, bănci și, din 2023, o toaletă publică cu spălare automată.
Lucrările pentru Oncea City Park and Leisure Centre au fost atribuite prin licitație firmei SC Saminstal SRL pentru suma de 3.514.360 lei, cu o durată de execuție de 10 luni.

În studiul de fezabilitate, valoarea totală estimată a investiției a fost de 5.703.238,47 lei inclusiv TVA, din care construcții-montaj 4.346.045,41 lei.

English

Oncea City Park and Leisure Centre is on Ion Bogdan Street, in the northern part of Oradea, in the Oncea district, between Ion Bogdan and Gheorghe Pituț streets. It was built in 2021, with a total area of 14,712 sqm, of which 9,486 sqm is lawn. It has two ziplines, a children's playground with a trampoline, climbing net and climbing wall, limestone sand areas, two table-tennis tables, benches, and since 2023 a self-cleaning public toilet.
The construction works for Oncea City Park and Leisure Centre were awarded by tender to SC Saminstal SRL for 3,514,360 lei, with an execution period of 10 months.

In the feasibility study, the estimated total value of the investment was 5,703,238.47 lei including VAT, of which construction and assembly was 4,346,045.41 lei.
AI 

2026. november 15., vasárnap

Decebal híd/Podul Decebal/Decebal Bridge


Magyar

1906-tól tervezik, 1911-ben pályáztatják: 1911 májusában 16 terv érkezett. A hídfőket és a pilléreket a nagyváradi Incze Lajos és Társa cégre, a fémszerkezetet az aradi Weitzer János vagon- és gépgyárra bízták.
1913-ban készül el: az építés 1913 novemberében fejeződött be. A híd 74 méter hosszú és 15 méter széles volt, 9 méter kocsiúttal és oldalanként 3 méter járdával. Díszítésként a két kapu tetejére a város címerét ábrázoló kovácsoltvas munkák kerültek.
1913. december 4-én adják át: ekkor Széles utcai híd néven nyitják meg, később kapja a Decebal nevet. A közvélemény akkor a város legszebb hídjának tartotta.
Túléli a háborút, de nem az árvizet: a második világháborút átvészeli, de 1981. március 12-én a Sebes-Körös árja középen beszakítja. Rövidesen lebontják.
Új vasbeton híd épül a helyére: ez az a híd, amely ma is áll. 1982 és 1984 között épült, a város akkori átépítésével együtt, amikor a Decebal utcában új villamosvonal is készült.
Jelen: a város a híd teljes felújítását hagyta jóvá az előrehaladott leromlás miatt. 2026-ban a környékén csatornafelújítás miatt többször is forgalomkorlátozás volt, például október 26. és november 1. között a Principatele Unite - Decebal híd zónában.

Română

Proiectat din 1906, licitat în 1911: în mai 1911 au fost depuse 16 proiecte. Culeele și pilonii au fost încredințați firmei orădene „Lajos Incze și Asociatul”, iar suprastructura metalică fabricii arădene „Johann Weitzer” de vagoane și construcții de mașini.
Finalizat în 1913: construcția s-a încheiat în noiembrie 1913. Podul avea 74 de metri lungime și 15 metri lățime, cu 9 metri parte carosabilă și trotuare de câte 3 metri pe ambele părți. La partea superioară a celor două porți au fost montate lucrări de feronerie reprezentând stema orașului Oradea.
Dat în circulație pe 4 decembrie 1913: a primit denumirea de Podul din strada Széles, iar mai târziu Podul Decebal. Opinia publică îl considera cel mai frumos pod al orașului.
Supraviețuiește războiului, dar nu viiturii: a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial, dar pe 12 martie 1981 a cedat la mijlocul deschiderii din cauza viiturii apelor Crișului Repede. La scurt timp a fost demolat.
Un nou pod din beton armat îi ia locul: acesta este podul existent și în prezent. A fost construit în anii 1982-1984, odată cu sistematizarea zonei, când s-a realizat și o nouă linie de tramvai pe strada Decebal.
Prezent: Primăria Oradea a aprobat reabilitarea integrală a Podului Decebal, având în vedere starea avansată de degradare a acestuia. În 2026 au fost restricții de circulație în zona Principatele Unite - Podul Decebal, de exemplu între 26 octombrie și 1 noiembrie, pentru lucrări la rețeaua de canalizare.

English

Designed from 1906, tendered in 1911: 16 projects were submitted in May 1911. The abutments and piers were assigned to the Oradea firm „Lajos Incze and Associate”, and the metal superstructure to the Arad wagon and machine factory „Johann Weitzer”.
Completed in 1913: construction finished in November 1913. The bridge was 74 metres long and 15 metres wide, with a 9 metre carriageway and 3 metre sidewalks on each side. Ironwork showing the coat of arms of Oradea was mounted on top of its two gates.
Opened on 4 December 1913: it was opened as the Széles Street Bridge, later called Decebal Bridge. Public opinion considered it the most beautiful bridge in the city.
It survives the war, but not the flood: it survived the Second World War, but on 12 March 1981 it collapsed in the middle of its span during a flood of the Crișul Repede. It was demolished shortly afterwards.
A new reinforced concrete bridge replaces it: this is the bridge that still exists today. It was built in 1982-1984, as part of the systematization of the area, together with a new tram line on Decebal Street.
Today: the city approved the full rehabilitation of Decebal Bridge because of its advanced state of degradation. In 2026 there were traffic restrictions around Principatele Unite - Decebal Bridge, for example between 26 October and 1 November, for sewerage works.
AI

Multifunkcionális irodaház a Traian parkban/Clădire de birouri multifuncțională în Parcul Traian/Multifunctional office building in Traian Park


A Parcul Traian nr. 12A-14 alatti új, multifunkcionális irodaház Nagyváradon, az Igazságügyi Palota és az Ügyvédi Kamara épülete között, a volt PDL-székház telkén épül a Polgármesteri Hivatal és egy magáncég partnerségében, P+3E+R kialakítással, 317,40 mp beépített és 2128,80 mp összesített területtel, Parcul Traian és George Enescu felőli bejárattal, kereskedelmi terekkel és irodákkal, amely 2026 január végén már szinte kész volt, és a munkák átvétele után nyilvános árverésen adják majd ki a tereket.


Clădirea nouă multifuncțională de birouri de pe strada Parcul Traian nr. 12A-14 din Oradea, situată între Palatul de Justiție și clădirea Baroului, pe terenul fostului sediu PDL, este construită în parteneriat între Primărie și o firmă privată, cu regim P+3E+R, suprafață construită 317,40 mp și suprafață desfășurată 2128,80 mp, cu acces din strada Parcul Traian și strada George Enescu, cu spații comerciale și birouri, și era aproape finalizată la sfârșitul lunii ianuarie 2026, spațiile urmând să fie scoase la licitație publică după recepția lucrărilor.


The new multifunctional office building at 12A-14 Parcul Traian Street in Oradea, between the Palace of Justice and the Bar Association building, on the site of the former PDL headquarters, is being built in partnership between City Hall and a private company, with a P+3E+R structure, 317.40 sqm built area and 2128.80 sqm total developed area, access from both Parcul Traian and George Enescu streets, with commercial spaces and offices, and it was almost completed at the end of January 2026, with the spaces to be put up for public auction after the reception of the works.
AI

2026. november 10., kedd

Ki volt Herman Schier?/Cine a fost Herman Schier?/Who was Herman Schier?

Herman Schier (1945-2007) többszörös országos úszóbajnok volt, a román válogatott színeiben számos nemzetközi versenyen indult, majd edzőként rengeteg bihari úszótehetséget nevelt ki. Ő volt az első román úszó, aki 100 méter gyorson 56 másodperc alá ment, 1968-ban 55,6 másodperces országos csúcsot úszott. A róla és feleségéről, Georgeta Schierről (1947-2022) elnevezett emlékverseny az elmúlt 20 év legfontosabb úszóversenye Nagyváradon.


Herman Schier (1945-2007) a fost multiplu campion național la înot, a participat la numeroase competiții internaționale în culorile echipei naționale a României, iar apoi, ca antrenor, a format numeroase talente la înot din Bihor. A fost primul înotător român care a coborât sub 56 de secunde la 100 de metri liber, stabilind în 1968 un record național de 55,6 secunde. Concursul memorial care îi poartă numele și numele soției sale, Georgeta Schier (1947-2022), este cea mai importantă competiție de înot din Oradea din ultimii 20 de ani.


Herman Schier (1945-2007) was a multiple national swimming champion, competed in numerous international competitions for the Romanian national team, and later, as a coach, trained many swimming talents from Bihor. He was the first Romanian swimmer to go under 56 seconds in the 100 metres freestyle, setting a national record of 55.6 seconds in 1968. The memorial competition named after him and his wife, Georgeta Schier (1947-2022), is the most important swimming competition in Oradea in the last 20 years.

AI

Herman Schier uszoda (Crișul)/Bazinul Acoperit Herman Schier/Herman Schier Swimming Pool


Uszodakomplexum Nagyváradon
Ugyanannak a komplexumnak a része Bazinul Olimpic Ioan Alexandrescu, ahol a Herman Schier-emlékversenyt is rendezik, és ahol a CSM Oradea bérleteit is használják.

Ki volt Herman Schier?

Herman Schier (1945-2007) többszörös országos úszóbajnok volt, a román válogatott színeiben számos nemzetközi versenyen indult, majd edzőként rengeteg bihari úszótehetséget nevelt ki. Ő volt az első román úszó, aki 100 méter gyorson 56 másodperc alá ment, 1968-ban 55,6 másodperces országos csúcsot úszott. A róla és feleségéről, Georgeta Schierről (1947-2022) elnevezett emlékverseny az elmúlt 20 év legfontosabb úszóversenye Nagyváradon.

A Herman Schier uszoda

A fedett Herman Schier uszoda a régi Crișul uszoda, a Codrilor utca 1. szám alatt. A Nagyváradi Helyi Tanács 2026. július 30-i ülésén nevezte át Crișulról Herman Schier-re, a nagyváradi és román úszás fejlesztésében játszott szerepe elismeréseként.

A medence 33 méteres, és 2026. augusztus 31-én került vissza a sportkörforgásba egy kb. 13 millió lejes, PNRR-ből finanszírozott energetikai felújítás után, amelyben nyílászárócsere és napelemek is voltak. Egy nagyobb komplexum része, két 50 méteres medencével, egy fedett és egy szabadtéri, plus egy ugrómedencével. Havonta kb. 2500-2600 gyerek és felnőtt használja a komplexum medencéit, kezdő oktatásra, edzésre és szabad úszásra is. A II. osztályosoknak szóló iskolai úszásoktatásban a gyerekek 50% kedvezményt kapnak, az önkormányzat pedig biztosítja a szállítást az iskolától az uszodáig.

Kb. 13 millió lejbe került.

Ezt az összeget mondta Florin Birta polgármester 2026. augusztus 31-én, az újranyitáskor tartott sajtótájékoztatón. A munka PNRR-forrásból valósult meg, és energetikai felújítás volt: külső-belső felújítás, nyílászárócsere és napelemek felszerelése.  

Érdemes tudni, hogy van egy korábbi, 2022-es hivatalos szám is. Az akkori tanácsi határozat melléklete szerint a beruházás teljes értéke áfa nélkül 8.341.189,16 lej, áfával együtt 9.920.582,69 lej volt.  

A különbség abból adódik, hogy a 2022-es szám a tervezéskori, jóváhagyott műszaki-gazdasági mutató, a 13 milliós szám pedig a 2026-ban, az átadáskor kommunikált, frissített érték. A munkák között szerepelt például az épület hőszigetelése, hibrid napelemek akkumulátoros tárolással, új alumínium nyílászárók, mennyezeti sugárzó fűtés víz-víz hőszivattyúval, padlófűtés a medence partján, LED világítás és hővisszanyerők is.  


Complexul de înot din Oradea
Din același complex face parte Bazinul Olimpic Ioan Alexandrescu, unde se organizează și Memorialul Herman Schier și unde sunt valabile și abonamentele CSM Oradea.

Cine a fost Herman Schier?

Herman Schier (1945-2007) a fost multiplu campion național la înot, a participat la numeroase competiții internaționale în culorile echipei naționale a României, iar apoi, ca antrenor, a format numeroase talente la înot din Bihor. A fost primul înotător român care a coborât sub 56 de secunde la 100 de metri liber, stabilind în 1968 un record național de 55,6 secunde. Concursul memorial care îi poartă numele și numele soției sale, Georgeta Schier (1947-2022), este cea mai importantă competiție de înot din Oradea din ultimii 20 de ani.

Bazinul Herman Schier

Bazinul acoperit Herman Schier este fostul bazin Crișul, situat pe strada Codrilor nr. 1. Consiliul Local Oradea l-a redenumit din Crișul în Herman Schier în ședința din 30 iulie 2026, în semn de recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea înotului orădean și românesc.

Bazinul are 33 de metri lungime și a reintrat în circuitul sportiv la 31 august 2026, după o reabilitare energetică de aproximativ 13 milioane de lei, finanțată prin PNRR, care a inclus înlocuirea tâmplăriei și montarea de panouri fotovoltaice. Face parte dintr-un complex mai mare, cu două bazine de 50 de metri, unul acoperit și unul în aer liber, plus un bazin de sărituri. Aproximativ 2.500-2.600 de copii și adulți folosesc lunar bazinele complexului, pentru inițiere, antrenamente și înot liber. În cadrul programului școlar de inițiere în înot destinat elevilor de clasa a II-a, copiii beneficiază de o reducere de 50%, iar primăria asigură transportul de la școală la bazin.

A costat aproximativ 13 milioane de lei.

Această sumă a fost anunțată de primarul Florin Birta la 31 august 2026, în conferința de presă susținută la redeschidere. Lucrarea a fost realizată din fonduri PNRR și a constat într-o reabilitare energetică: reabilitare exterioară și interioară, înlocuirea tâmplăriei și montarea de panouri fotovoltaice.

Merită menționat că există și o cifră oficială anterioară, din 2022. Potrivit anexei hotărârii de consiliu de atunci, valoarea totală a investiției a fost de 8.341.189,16 lei fără TVA și 9.920.582,69 lei cu TVA.

Diferența se explică prin faptul că cifra din 2022 este indicatorul tehnico-economic aprobat la momentul proiectării, iar cifra de 13 milioane este valoarea actualizată comunicată în 2026, la predare. Printre lucrări s-au numărat, de exemplu, termoizolarea clădirii, panouri fotovoltaice hibride cu stocare în baterii, tâmplărie nouă din aluminiu, încălzire prin tavane radiante cu pompă de căldură apă-apă, încălzire în pardoseală pe plaja bazinului, iluminat LED și recuperatoare de căldură.


Swimming complex in Oradea
Part of the same complex is the Ioan Alexandrescu Olympic Pool, where the Herman Schier Memorial is also held and where CSM Oradea passes are also valid.

Who was Herman Schier?

Herman Schier (1945-2007) was a multiple national swimming champion, competed in numerous international competitions for the Romanian national team, and later, as a coach, trained many swimming talents from Bihor. He was the first Romanian swimmer to go under 56 seconds in the 100 metres freestyle, setting a national record of 55.6 seconds in 1968. The memorial competition named after him and his wife, Georgeta Schier (1947-2022), is the most important swimming competition in Oradea in the last 20 years.

The Herman Schier swimming pool

The indoor Herman Schier pool is the former Crișul pool, at 1 Codrilor Street. The Oradea Local Council renamed it from Crișul to Herman Schier at its meeting on 30 July 2026, in recognition of his contribution to the development of swimming in Oradea and Romania.

The pool is 33 metres long and returned to sporting use on 31 August 2026, after an energy-efficiency renovation of about 13 million lei, financed through the PNRR, which included replacing the joinery and installing solar panels. It is part of a larger complex with two 50-metre pools, one indoor and one outdoor, plus a diving pool. Around 2,500-2,600 children and adults use the complex's pools every month, for beginner lessons, training and free swimming. In the school swimming initiation programme for 2nd-grade pupils, children receive a 50% discount, and the municipality provides transport from school to the pool.

It cost about 13 million lei.

This amount was announced by Mayor Florin Birta on 31 August 2026, at the press conference held at the reopening. The work was carried out with PNRR funding and was an energy-efficiency renovation: exterior and interior rehabilitation, replacement of the joinery and installation of solar panels.

It is worth knowing that there is also an earlier official figure, from 2022. According to the annex to the council decision at the time, the total value of the investment was 8,341,189.16 lei without VAT and 9,920,582.69 lei with VAT.

The difference is because the 2022 figure is the approved technical-economic indicator from the design stage, while the 13 million figure is the updated value communicated in 2026, at handover. The works included, for example, thermal insulation of the building, hybrid solar panels with battery storage, new aluminium joinery, radiant ceiling heating with a water-to-water heat pump, underfloor heating on the pool deck, LED lighting and heat recovery units.
AI 


2026. november 9., hétfő

Traian park (Széchenyi tér)/Parcul Traian (Piața Széchenyi)/Traian Park

A Traian park nem a nagy, Brătianu park a Körös-parton, hanem a belvárosi kis, háromszög alakú park a Republicii utca végén, a Prefektúra, a Törvényszék és a volt Vármegyeháza között. A régi neve Széchenyi tér, és a története valójában Olaszi történetével kezdődik.

Olaszi központi tere

A 19. század dereka előtt a mai Nagyvárad területén még önálló kis városok voltak: a Sebes-Köröstől északra Olaszi, attól délre Újváros, Váralja és Velence. Olaszi központi tere volt a későbbi Széchenyi tér.

A tér alakja, mérete a névváltozások ellenére sem módosult az utóbbi három évszázad alatt, csak a teret övező házak cserélődtek ki fokozatosan. Ma is a város történelmi központjának része, amely műemlékegyüttesként védett.

A névváltozások
| Időszak | Név |
| --- | --- |
| 18. század első fele | Szent Egyed templomról elnevezett tér |
| Később | Megyeháza utca |
| 1860-tól | Széchenyi tér |
| Két világháború között | Traianus, azaz Traian császár neve |
| 1940-től 1944-ig | Újra Széchenyi tér |
| 1945 után | Ismét Traian park |
| 1958-tól 1966-ig | Ady Endre park |
| 1966 után | Ismét Traian park |
A névváltozások sorát a Várad folyóirat Széchenyi térről szóló helytörténeti írása foglalja össze.

Külön története van a tér Sztaroveszky, ma Magheru utca felőli, szűkebb részének. Tisza Kálmán 1902-ben bekövetkezett halála után az egykori miniszterelnökről nevezték el, ahol a szülőháza is állt. A két világháború között Ștefan cel Mare nevét viselte, 1940-től 1944-ig visszakapta Tisza Kálmán nevét, és 1942-ben fel is állították ott Tisza bronzszobrát. A szocializmus éveiben V. I. Lenin nevét viselte, 1990-től pedig külön név nélkül beolvasztották a Traian térbe.

Mikor lett park?

A teret még az 1870-es évek előtt parkosították, majd mintegy két évtized elteltével felújították. Az elöregedett régi fákat kivágták és újakat ültettek helyükbe. Ekkor már a váradiak egyik kedvenc sétálóhelye volt, ahol nyári délutánokon térzene szórakoztatta a járókelőket.

A teret övező épületek

A tér mai hangulatát a körülötte álló középületek adják:

Igazságügyi palota: az északi részt uralja, 1898-ra épült fel. A tervet Kiss István készítette, a kivitelezést Schiffer Miksa mérnök vezette. Előtte a törvényszék a közeli barokk Frimont-palotában működött, amelyet 1868-ban vásárolt meg a város.
Vármegyeháza és fogház: a Széchenyi téren már ekkor is az ódon Vármegyeháza nézett farkasszemet az Igazságügyi palotával. Az eredetileg a 18. század derekán épített egyemeletes barokk épületet 1855-ben alakították át. Tőszomszédja a fogház komor épülete, amelyet még 1752-ben kezdtek el építeni.
Szent Brigitta templom: a tér déli részének legrégibb épülete, 1693-ban emelték. Ez a török fennhatóság után épített első templom, egyben a római katolikus egyház ideiglenes székesegyháza volt. Ma Sf. Treime ortodox templomként ismert.
Tisza-ház: a kis templomtól nyugatra húzódott, barokk stílusú, manzárdtetős földszintes ház. Nevezetes, mert amikor a reformátusoknak Nagyváradon ismét megengedték a nyilvános vallásgyakorlatot, az első istentiszteletet 1784. január 1-jén ennek a háznak az udvarán tartották. Az épületet 1939-ben bontották le, helyén később toronyház épült.

A Mülleráj és Ady Endre

A park közepén álló kioszk sokáig Müller Salamon kioszkjaként volt ismeretes. Az eredeti faépítményt 1895-ben téglából átépítették, így látható ma is az Ady Endre Emlékmúzeum otthonaként.

A Mülleráj Ady Endre kedvenc cukrászdája volt, és a teraszán ülve született meg egyik leghíresebb verse, amelynek ihletét a szomszédos Vármegyeháza adta. A múzeum 1955-ben nyílt meg a cukrászda nyári kioszkjában, szervezetileg a Körösvidéki Múzeum keretében működik.

Törzsállományát a Rozsnyai Kálmán-féle Ady-ereklyegyűjtemény adja, amelyet Nagyvárad városa 1942-ben vásárolt meg. A két gyűjtemény egyesítése után 1955. november 26-án nyílt meg ünnepélyesen az emlékmúzeum, megszervezője és első igazgatója Tabéry Géza volt.

A szobrok sorsa

Mária Mennybemenetele szobor: az 1888-ban felállított bronzszobrot 1899-ben a térség közepére helyezték át. Az eredeti, 1735-ben homokkőből készült Mária-szobrot azért cserélték le, mert megkopott.
Ady-mellszobor: a városi néptanács utasítására a bronz Mária-szobrot 1960 augusztusában a Barátok templomának udvarán állították fel. A talapzat alsó részére Ady Endre mellszobrát helyezték, amely eredetileg 1957 novemberétől az emlékmúzeum másik oldalán volt felállítva.

Modern kor

A parkot 2011-ben újra rendezték, mintegy 1500 négyzetméteren kockakővel burkolták, gránitlapos teraszt alakítottak ki, padokat, világítást és két ivókutat helyeztek el. A város akkor tudatosan mintaként kezelte: az itt használt burkolat és utcabútor mutatta meg, hogyan néznek majd ki felújítás után az Unirii és a Ferdinand terek.
Persze, itt van ugyanaz a részletes leírás románul és angolul, hogy egyben tudd használni.

## Română

### Parcul Traian, în centrul orașului

Parcul Traian nu este parcul mare Brătianu de pe malul Crișului Repede, ci micul parc triunghiular din centrul orașului, la capătul străzii Republicii, între Prefectură, Tribunal și fosta Casă a Comitatului. Vechea lui denumire a fost Piața Széchenyi, iar istoria lui începe de fapt cu istoria Olosigului.

### Centrul Olosigului

Înainte de mijlocul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al orașului Oradea existau încă orășele independente: la nord de Crișul Repede se afla Olosig, iar la sud Orașul Nou, Velența și Veneția. Piața centrală a Olosigului a fost piața care mai târziu a devenit Piața Széchenyi.


Forma și dimensiunea pieței nu s-au modificat în ultimii trei sute de ani, în ciuda schimbărilor de denumire, doar clădirile din jurul ei au fost înlocuite treptat. Astăzi face parte din centrul istoric al orașului, protejat ca ansamblu monument istoric.

### Schimbările de denumire
| Perioada | Denumirea |
| --- | --- |
| Prima jumătate a secolului al XVIII-lea | Piața numită după biserica Sfântul Egidiu |
| Mai târziu | Strada Casei Comitatului |
| Din 1860 | Piața Széchenyi |
| În perioada interbelică | Numele împăratului Traian |
| Din 1940 până în 1944 | Din nou Piața Széchenyi |
| După 1945 | Din nou Parcul Traian |
| Din 1958 până în 1966 | Parcul Ady Endre |
| După 1966 | Din nou Parcul Traian |
Istoria schimbărilor de denumire este rezumată în articolul de istorie locală al revistei Várad despre Piața Széchenyi.

O istorie aparte are partea mai îngustă a pieței, dinspre strada Sztaroveszky, astăzi Magheru. După moartea lui Tisza Kálmán în 1902, această parte a primit numele fostului prim-ministru, a cărui casă natală se afla tot aici. În perioada interbelică a purtat numele lui Ștefan cel Mare, între 1940 și 1944 a primit din nou numele lui Tisza Kálmán, iar în 1942 a fost ridicată acolo și statuia din bronz a lui Tisza. În anii socialismului a purtat numele lui V. I. Lenin, iar din 1990 a fost înglobată, fără denumire distinctă, în Piața Traian.

### Când a devenit parc?

Piața a fost amenajată ca parc încă înainte de anii 1870, iar după aproximativ două decenii a fost reamenajată. Arborii bătrâni au fost tăiați și înlocuiți cu alții noi. Pe atunci era deja unul dintre locurile preferate de promenadă ale orădenilor, unde în după-amiezile de vară muzica fanfarei îi distra pe trecători.

### Clădirile din jurul parcului

- **Palatul de Justiție:** domină partea de nord a pieței și a fost finalizat în 1898. Proiectul a fost realizat de Kiss István, iar execuția a fost condusă de inginerul Schiffer Miksa. Înainte, tribunalul funcționa în Palatul Frimont din apropiere, cumpărat de oraș în 1868.
- **Casa Comitatului și închisoarea:** pe Piața Széchenyi, vechea Casă a Comitatului se afla față în față cu Palatul de Justiție. Clădirea barocă cu un etaj, construită inițial la mijlocul secolului al XVIII-lea, a fost transformată în 1855. Vecina ei era clădirea sumbră a închisorii, a cărei construcție a început încă în 1752.
- **Biserica Sfânta Brigita:** cea mai veche clădire din partea de sud a pieței, ridicată în 1693. A fost prima biserică construită după stăpânirea otomană și, în același timp, catedrala provizorie a Bisericii Romano-Catolice. Astăzi este cunoscută ca biserica ortodoxă Sfânta Treime.
- **Casa Tisza:** la vest de mica biserică se întindea casa barocă cu un etaj, cu acoperiș mansardat, a familiei Tisza. Este cunoscută pentru faptul că, atunci când reformaților din Oradea li s-a permis din nou practicarea publică a religiei, prima slujbă a avut loc la 1 ianuarie 1784 în curtea acestei case. Clădirea a fost demolată în 1939, iar pe locul ei a fost construit mai târziu un bloc turn.

### Mülleráj și Ady Endre

Chioșcul din mijlocul parcului a fost mult timp cunoscut ca chioșcul lui Müller Salamon. Construcția inițială din lemn a fost reconstruită din cărămidă în 1895 și astfel se vede și astăzi, ca sediu al Muzeului Memorial Ady Endre.

Mülleráj a fost cofetăria preferată a lui Ady Endre, iar stând pe terasa ei s-a născut una dintre cele mai celebre poezii ale sale, inspirată de Casa Comitatului din vecinătate. Muzeul s-a deschis în 1955 în chioșcul de vară al cofetăriei și funcționează în cadrul Muzeului Țării Crișurilor.

Fondul de bază al muzeului îl constituie colecția de relicve Ady a lui Rozsnyai Kálmán, cumpărată de orașul Oradea în 1942. După unirea celor două colecții, Muzeul Memorial Ady Endre s-a deschis festiv la 26 noiembrie 1955, organizatorul și primul său director fiind Tabéry Géza.

### Soarta statuilor

- **Statuia Adormirii Maicii Domnului:** statuia din bronz, ridicată în 1888, a fost mutată în 1899 în centrul zonei. Statuia inițială din gresie, din 1735, a fost înlocuită pentru că se tocise.
- **Bustul lui Ady:** la ordinul consiliului popular orășenesc, statuia din bronz a Maicii Domnului a fost mutată în august 1960 în curtea Bisericii Franciscanilor. Pe partea inferioară a soclului a fost așezat bustul lui Ady Endre, care fusese ridicat inițial în noiembrie 1957 pe cealaltă parte a muzeului memorial.

### Perioada modernă

Parcul a fost reamenajat în 2011, aproximativ 1500 de metri pătrați fiind pavați cu piatră cubică, a fost creată o terasă din dale de granit și au fost montate bănci, iluminat și două fântâni cu apă potabilă. Orașul l-a tratat atunci în mod conștient ca model: pavajul și mobilierul urban folosite aici au arătat cum vor arăta după reabilitare piețele Unirii și Ferdinand.

## English

### Traian Park, in the city centre

Traian Park is not the large Brătianu Park on the bank of the Crișul Repede. It is the small, triangular park in the city centre, at the end of Republicii Street, between the Prefecture, the Courthouse and the former County Hall. Its old name was Széchenyi Square, and its history really begins with the history of Olosig.

### The central square of Olosig

Before the middle of the 19th century, the territory of present day Oradea still consisted of independent small towns: Olosig to the north of the Crișul Repede, and to the south Orașul Nou, Velența and Veneția. The central square of Olosig was the square that later became Széchenyi Square.

The shape and size of the square have not changed over the last three centuries, despite the changes of name. Only the houses around it were gradually replaced. Today it is part of the historic centre of the city, protected as a historic urban ensemble.

### Changes of name
| Period | Name |
| --- | --- |
| First half of the 18th century | Square named after Saint Giles Church |
| Later | County Hall Street |
| From 1860 | Széchenyi Square |
| Between the two world wars | Named after Emperor Trajan |
| From 1940 to 1944 | Széchenyi Square again |
| After 1945 | Traian Park again |
| From 1958 to 1966 | Ady Endre Park |
| After 1966 | Traian Park again |
The sequence of name changes is summarised in the local history article of the journal Várad about the former Széchenyi Square.

The narrower part of the square, on the side of Sztaroveszky Street, today Magheru Street, has a separate history. After the death of Tisza Kálmán in 1902, this part was named after the former prime minister, whose birthplace also stood there. Between the two world wars it bore the name of Ștefan cel Mare, from 1940 to 1944 it received the name of Tisza Kálmán again, and in 1942 the bronze statue of Tisza was also erected there. During the socialist years it bore the name of V. I. Lenin, and from 1990 it was merged, without a separate name, into Traian Square.

### When did it become a park?

The square was landscaped as a park even before the 1870s, and about two decades later it was renovated. The old, aged trees were cut down and new ones were planted in their place. By then it was already one of the favourite promenades of the people of Oradea, where on summer afternoons brass band music entertained passers by.

### The buildings around the square

- **Palace of Justice:** It dominates the northern part of the square and was completed in 1898. The plan was made by Kiss István, and the construction was led by engineer Schiffer Miksa. Before that, the court operated in the nearby Baroque Frimont Palace, bought by the city in 1868.
- **County Hall and prison:** On Széchenyi Square, the old County Hall already faced the Palace of Justice. The originally one storey Baroque building, built in the middle of the 18th century, was remodelled in 1855. Its immediate neighbour was the grim prison building, whose construction had begun in 1752.
- **Saint Bridget Church:** The oldest building in the southern part of the square, erected in 1693. It was the first church built after Ottoman rule and, at the same time, the provisional cathedral of the Roman Catholic Church. Today it is known as the Orthodox Holy Trinity Church.
- **Tisza House:** West of the small church stood the Baroque, one storey house with a mansard roof belonging to the Tisza family. It is notable because, when public worship was again allowed for the Reformed in Oradea, the first service was held on 1 January 1784 in the courtyard of this house. The building was demolished in 1939, and a tower block was later built in its place.

### The Mülleráj and Ady Endre

The kiosk in the middle of the park was long known as the kiosk of Müller Salamon. The original wooden structure was rebuilt in brick in 1895, and this is how it can still be seen today, as the home of the Ady Endre Memorial Museum.

The Mülleráj was the favourite confectionery of Ady Endre, and sitting on its terrace one of his most famous poems was born, inspired by the neighbouring County Hall. The museum opened in 1955 in the summer kiosk of the confectionery and operates within the Criș County Museum.

The core of the museum collection is the Ady relic collection of Rozsnyai Kálmán, bought by the city of Oradea in 1942. After the union of the two collections, the Ady Endre Memorial Museum was solemnly opened on 26 November 1955. Its organiser and first director was Tabéry Géza.

### The fate of the statues

- **Statue of the Assumption of Mary:** The bronze statue, erected in 1888, was moved in 1899 to the centre of the area. The original sandstone statue of Mary, from 1735, had been replaced because it had worn down.
- **Bust of Ady:** On the order of the city people's council, the bronze statue of Mary was erected in August 1960 in the courtyard of the Franciscan Church. On the lower part of the pedestal, the bust of Ady Endre was placed, which had originally been erected in November 1957 on the other side of the memorial museum.

### Modern period

The park was redeveloped in 2011, with about 1500 square metres paved with cobblestone, a granite slab terrace created, and benches, lighting and two drinking fountains installed. The city consciously treated it as a model at the time: the paving and street furniture used here showed how Unirii Square and Ferdinand Square would look after their renovation.
AI